Sursa: https://vimeo.com/193146471?ref=fb-share

The post Despre alimentatia copilului appeared first on Lavinia Melania Bratu.

POSTUL si DEZINTOXICAREA –  Parintele  Marcel Hanches de la Mănăstirea Oașa

The post POSTUL si DEZINTOXICAREA – Parintele Marcel Hanches appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Un copil fericit generează un părinte fericit!

Fiecare dintre părinți are propriul său bagaj emoțional, tiparul părintelui său, cu plusuri și – de cele mai multe ori, în societatea noastră – cu multe minusuri. Unul dintre cele mai bune momente și metode de a se revanșa – un părinte lipsit de iubire și siguranță emoțională în propria sa copilărie, de exemplu -, este foarte simplu: să le ofere copilului său. În acel moment, golul din inima sa se va umple instantaneu. ”Primim atunci când dăruim”, iar, cu cât vom iubi mai mult un copil, cu atât mai multe daruri vom primi, copiii având – la rândul lor – atât de multe de dăruit adultului.

 ”Fie că avem sau nu copii, aceștia ne oferă o viață nouă. Copiii au un mod aparte de a ne distrage, de care avem cu adevărat nevoie.

Ne invită afară să ne jucăm.

Ne pun la încercare seriozitatea.

Ne fac să râdem, chiar dacă noi încercăm să părem sobri.

Ne arată că viața este mai mult decât să terminăm ce avem de făcut sau să ne odihnim.

Ne cer ajutorul, chiar și atunci când știm să acționăm pentru a-i ajuta.

Ne invită să improvizăm.

Ne arată cum să ne bucurăm de lucrurile mici în moduri pe care le-am uitat demult (pentru copil, nici un lucru nu este lipsit de semnificație, oricât de mic ar fi!).

Ne îndeamnă să facem mișcare.

Ne învață cuvinte noi.

Ne ajută să evităm a rămâne blocați în vechile noastre mentalități.

Ne tachinează.

În sfârșit, ne oferă nouă, adulților, acel dar subtil numit SENS.” – (pag. 30)

Dacă se creează o disciplină de la bază creșterii copilului, pornită cu conectare, apoi ducând la joc și exercițiu, se ajunge ulterior și la forma măiestriei. Și, întotdeauna aceasta este urmată de recunoaștință. Când ne dorim a învăța copilul despre toate acestea, avem nevoie de o structură. Este nevoie de un orar, de anumite reguli ale casei, reguli și ore în care se servește masa, reguli ale diferitelor jocuri, reguli de tot felul. Mai apoi, este nevoie de unele tipare folosite în limbaj și comportament: să spui ”mulțumesc”, să saluți și să ai contact vizual atunci când faci toate astea, să speli mâinile înainte de a servi masa, etc. O viață fericită se bazează aproape întotdeauna pe o anumită structură, pe o bază de la care pornesc ulterior acțiunile, joaca, viață. Conectarea aduce după sine joaca, apoi urmează exercițiul, ce-i urmat de instalarea unei discipline.

”DISCIPLINĂ   are rădăcina din acelați cuvânt ca și discipol. Așa cum s-a întâmplat și cu discipolii lui Hristos, aceștia au ales să sacrifice tot ce aveau pentru a-l urma și nu au făcut asta din teamă sau vinovăție, ci din entuziasm și bucurie. La fel se întâmplă și cu un copil fericit și disciplinat…” – (pag. 163)

Copiii ne arată cum să ne bucurăm, cum să trăim această bucurie a vieții, firesc, din orice, zi de zi.

Conectarea

Cel mai important lucru, ce are de făcut primordial părintele legat de copilul său este ca, din primele momente, să-și însușească starea de conectare cu copilul. Poate fi o muncă sau o joacă, însă acest lucru are prioritate și dezvoltă copilul, mai apoi conectându-l cu lumea.

”Calitatea conexiunilor din copilărie reprezintă cel mai puternic și ușor de controlat predictor al modului în care un copil se descurcă mai târziu în viață, spun majoritatea studiilor.” – (pag. 128). Stă în puterea noastră a-i asigura copilului o conectare sănătoasă, ce-l dezvoltă emoțional sănătos și cu performanțe școlare. Un copil care va face performanță în ceva sau are rezultate excelente, este întotdeauna un copil cu o dezvoltare socio-emoțională bună.

Studiul Național Longitudinal despre Sănătatea Adolescenților este unul dintre cele mai ample studii despre copiii americani, realizat vreodată. Copiii conectati la familie sau, în plan secundar, la unul sau mai mulți profesori din școală, aceștia erau mult mai puțin predispuși să aibe probleme, în comparație cu adolescenții care mărturiseau că nu se simt conectați acasă. Prin acest termen folosit ”conectat”, se pune în evidență raportul adolescenților cu mama/tata, percepția interesului acestora, implicarea pe care mama/tata o au în viața copilului.

Sentimentul de apartenență, de conctare la ceva/cineva ne ajută a face față provocărilor. Abilitatea de a trece peste obstacole vine mai întâi dintr-un sentiment, mai exact acela din gândul că: ”pot face față”, ”chiar de mă simt pierdut, am unde mă duce”, ”mereu mă voi putea alina în brațele părinților mei”… Apoi urmează gândurile cu instrucțiunile de soluționare a oricărei probleme de parcurs. Putem să numim în multe forme acest sentiment: poate fi optimism; îl putem numi credință, încredere; îl putem numi speranță. Odată învățat de copil, acest sentiment – oricum l-am denumi -, cel mai probabil că nu va fi uitat niciodată. Și, cum să-l învățăm dacă nu prin conectarea primordială de care vorbeam, cu părinții noștri?

Copilul care se simte conectat cu adevărat și care simte iubirea necondiționată a părinților săi, dezvoltă un sentiment de încredere, ca o bază de siguranță. De aici el are curajul să încerce tot ce-i nou, prin joacă, joacă urmată de exercițiu și la o disciplină ulterioară ce-l plasează în câmpul măiestriei. Experințele repetate din câmpul măiestriei duc la optimism și încredere.

Factori asociați cei mai mult cu o stare de fericire sunt optimismul, extroversia, sentimentul de control asupra propriei vieți, stima de sine. Toate acestea își au originea în copilărie. Dacă școala și familia ar promova dezvoltarea acestor calități – la fel de mult ca și notele mari! -, sănătatea emoțională a copiilor și a viitorilor adulți ar crește foarte mult.

Copiii au nevoie să se asigure de iubirea necondiționată a părinților săi. Ei trebuie să știe că sunt iubiți în orice condiții, acum și pentru totdeauna. Un om de succes a fost întrebat odată cum și-a clădit o viață încununată de succes, iar acesta a răspuns surprinzător: ”În ochii părinților mei am văzut doar zâmbete. Mama mă privea întotdeauna ca pe cel mai prețios dar al său, asta mi-a dat curaj și încredere, asta m-a ajutata să mă ridic. Iubirea din ochii părinților mei!” Iar, despre Enstein, circulă o poveste. Un taximetrist l-a întrebat care este secretul succesului său? Răspunsul: faptul că, în fiecare zi când ajungea de la școală, mama întreba: ”Ei, cum e? Ai reușit și azi să pui o întrebare bună la școală?” Iată, conexiunea cu familia, legătura cu unul dintre părinți ne sunt adevărate aripi de dezvoltare.

O iubire necondiționată așa cum este cea pentru copilul nostru, ne face vulnerabili. Înțelegem că nu vom putea controla totul sau orice, iar aceasta ne face vulnerabili. Nu ne mai putem retrage, nici în cele mai dificile momente ori situații. Odată ce devii părinte, rămâi părinte pentru totdeauna și-i oferi iubire necondiționată copilului tău pentru totdeauna.

Ce înseamnă a fi un părinte bun?

Cercetările din psihanaliză afirmă că, a fi un bun părinte pornește și din capacitatea de a reflecta asupra propriei copilării. Toate traumele, neîmplinirile, tot ce nu a mers bine sau nu a funcționat în propria copilărie reprezintă o șansă de a învăța din aceste experințe. Nici un părinte atent, nu-și dorește a repeta greșelile făcute de părinții săi, atunci când devine conștient de ele. Un adult ce nu-și analizează trecutul este predispus însă a face exact aceleași greșeli făcute de părinți, în copilăria sa. Odată retrăită durerea, sunt șanse puține să repetăm aceleași greșeli, să aducem durere și propriului copil. Astfel, capacitatea de a reflecta la propria copilărie și de a învăța din ea ne face să fii un părinte mai bun.

Joacă-te cu copilul tău…

Abilitatea de a te juca este una dintre premizele fericirii noastre. Jocul, alături de iubirea necondiționată și relațiile copilului bazate pe conectare, iată factorii care generează un copil fericit, mai apoi, un adult împlinit și fericit. O cale foarte bună de a-ți da seamă dacă un adult este sau nu fericit este să vezi dacă se poate juca sau nu. Adulții care nu știu să se joace au probleme, nu doar în ceea ce privește căutarea fericirii, ci și în căutarea excelenței. Joaca și idee de a face ce ai chef merg mână în mână, iar aceasta ne aduce șansa de a fi fericiți și valoroși în viață.

Linus Pauling, cel care a câștigat de două ori Premiul Nobel pentru chimie în 1954 și pentru pace în 1962, a afirmat la bătrânețe: ”Nu cred că am stat vreodată să mă întreb ce urmează să fac mai departe în viață. Am continuat pur și simplu să fac ceea ce îmi plăcea.”

Principala activitate a copilului este jocul! Prin joc copilul intră într-o stare de flux, iar o stare de flux aduce o stare de bine, numită chiar fericire. Cu cât avem capacitatea de a face activități care să ne aducă într-o stare de flux, cu atât vom fi mai fericiți. Tiparul acestor stări de flux pornesc chiar din copilărie, atunci când ne jucăm. Abilitatea de a genera și susține starea de flux și bucuria se rezumă la același lucru. Aproape orice activitate, de la citit, plantat grădina sau învățarea unei teorii poate aduce starea de flux. Această stare te face să uiți de: cât este ceasul?, unde ești? sau ce ai de făcut mai târziu?, asta pentru că devii una cu activitatea pe care o realizezi. Această stare de flux nu este conștientizată, la fel cum despre fericire putem spune că mereu o vedem retrospectiv. ”Uiți de tine”, nu simți conștient că ești fericit, simți doar că ești într-o revărsare a stării. Cu cât experimentăm mai mult această stare de flux, cu atât vom fi mai fericiți!

Pentru a învăța orice, avem nevoie de exercițiu…

Acesta aduce o stare de disconfort, într-o anumită măsură, datorită acelei faze în care exersezi și îți dai seama…cât de puțin te pricepi! În această situație ne putem simți chiar și incapabili, lucru care ne îndeamnă mai departe la exercițiu. Pot apărea rezultate rapide sau pot apărea îmbunătățiri minore după eforturi colosale. Este o etapă care se consumă diferit, dar rezultatul final duce către măiestrie. Până acolo, disciplina se dezvoltă și ea, odată cu puterea exercițiului. Exercițiul, practica și disciplina fac legătura între joc și măiestrie!

Ajută copilul, crescându-i stima de sine…

Stima de sine apare odată cu instalarea unui exercițiu și manifesarea măiestriei asupra sa. Atunci se produce creșterea de sine, în mod natural, la fel cum un mușchi se mărește la ridicarea greutăților, în sala de sport. Doar lăudând pe cineva, nu-i vom crește stima de sine, la fel cum mușchiul nu crește dacă-i spunem că este puternic!

”Sentimentul de măiestrie este cel mai bun antidot împotriva fricii, timidității, lipsei de încredere în sine.” – pag. 174. Măiestria este un puternic factor de construire a stimei de sine, sentimentul ei ne dă curaj și motivație de a încerca noi sarcini, abordarea unei noi activități. Spre deosebire de reușită care este un punct de referință, măiestria este un sentiment. El este trăit deplin doar atunci când calea către un obicetiv va fi parcursă cu toate etapele sale.

”Pe lăngă măncare, haine și un acoperiș, singura nevoie esențială în viață unui copil este securitatea emoțională, sau ceea ce se numește conectare. Conectarea creează magia legăturilot interumane.” – pag. 23

Bibliografie: ”Copil fericit – părinte fericit”, Edward M. Hallowell, Ed. Trei, București

The post Ce înseamnă a fi un părinte bun? appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Despre ce e viața noastră? Oare…

Poate fi și despre ochii luminoși pe care-i vedem în jurul nostru, nu-i așa? Și atunci, una dintre preocupările noastre poate fi răspândirea bucuriei, zâmbetului și dăruirii către cei din jur? Da, poate fi…

Un discurs formidabil, adorabil, de văzut…

Mulțumesc ted. com pentrucă existați!

The post Un discurs formidabil, adorabil, de văzut! appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Se începe serios tratamentul. Boala are câteva „supape” de ieşire, de unde simptomele specifice. Este supapa gastro-intestinală; hepato-biliară; rinichii; plămânul. Prima este cea gastro-intestinală, care se înfundă şi totodată se alterează, până la blocare, lăsând intoxicaţia bolii să năvălească în tot organismul. Cu aceasta începem şi noi tratamentul Medicinii Isihaste.

„Curăţirea gastro-intestinală” este adesea dificilă şi anevoioasă, în intestinele noastre sunt „stricăciunile alimentelor”, ce produc microbi şi toxine foarte nocive. Şi doar o „alimentaţie selectivă” mai poate face ceva. Unii încearcă cu „clisme”, dar degeaba, că, prin alimentaţie, iar se refac la loc. Cei bolnavi ori sunt constipaţi, ori au diaree frecventă, ambele distructive. Ei ar fi bine  să înceapă cu seriozitate o alimentaţie care să refacă sănătatea gastro-intestinală. Unii mănâncă prea mult şi alimente îmbolnăvitoare, alţii mănâncă insuficient şi tot alimente stricate. Şi unii şi alţii trebuie să treacă urgent la o alimentaţie sănătoasă şi strict selectivă.

Pentru ambele cazuri, cerealele sunt prima condiţie de tratament. Să se oprească carnea, lactatele, dulciurile, şi să se pună accent pe cereale şi zarzavaturi. Dar, încă o dată menţionăm, cerealele sunt baza. Peste 50% să fie cereale. Mai mult, cerealele trebuie să fie tot mai naturale, pentru că, fiind prea amidonoase, pot de asemenea înfunda digestivul şi pot întreţine o infecţie intestinală. Cerealele fierte sunt acide-vătămătoare, pe când cele crude sunt neutre-alcaline, constructive. Iată de ce noi indicăm „pâinea semi-preparată”, la început, după care să se treacă la cea necoaptă, pustnicească (cum o numim noi).

Toată stricăciunea bolilor noastre este în „burtă” şi, de aceea, la moarte, putreziciunea începe de aici. Cine are grija curăţirii permanente a intestinelor, deja face pe jumătate tratamentul tuturor bolilor. Mucoasele intestinale sunt înfundate, inflamate, cu pojghiţe de reziduuri putrede şi toxice, cu microbi virulenţi, încât nu mai pot îndeplini funcţiile normale de digestie şi de absorbire a hranei. Şi alimentele cele mai rele pentru intestine sunt dulciurile şi lactatele (care sunt mediul microbilor), apoi prăjelile şi fierturile (care prin sărurile anorganice blochează celulele intestinale şi le fac inapte funcţional). De aceea, la mulţi are loc o digestie proastă, fără asimilarea hranei, cu simptome gastrice (ulcere, gastrite, arsuri, greţuri şi vome, intoleranţe la multe alimente), sau cu diaree şi constipaţie. Lactatele şi brânzeturile produc mult mucus lipicios şi toxic, iar alimentele dulci, fierte, amidonoase, la fel, se lipesc de mucoase şi le distrug.

Prima grijă a bolnavului este „igiena intestinală”. Să fie o purgaţie zilnică; nici constipaţie, nici diaree. Dimineaţa, după toaleta şi spălarea obişnuită, beţi înghiţitură cu înghiţitură apă simplă (şi cu puţină Apă Sfinţită, de este posibil), de la un pahar până la o jumătate de kilogram (în timp ce vă îmbrăcaţi, sau vă pregătiţi de lucru, sau, cei imobilizaţi, din pat). Spălaţi limba înainte de mucozităţile nocturne, cu mălai sau sare, sau simplu cu multă apă şi trăgând apă pe nas până ce mucoasele nazale devin libere pentru o respiraţie degajată. Dimineaţa este momentul prim al igienei generale. Dacă aveţi gaze, eliberaţi-vă de ele. Presaţi uşor chiar zona intestinală în dreptul buricului, ca să se desfacă circulaţia. După o jumătate de oră de pauză, mâncaţi ceva tot hidratant, pentru că organismul are mare nevoie de spălare şi purgaţie până în sânge şi celule.

Dimineaţa mâncaţi ceva care să „ măture ” traiectul digestiv, ca fructe şi vegetale, sau cereale crude (dar uşor dospite; vezi reţetele respective). Este o nenorocire mâncarea dulciurilor şi lactatelor sau amidonoaselor fierte, imediat dimineaţa.

Fructe rase sau morcovi, dovlecel, varză crudă, sau o salată de vegetale de sezon, sau pâine pustnicească (din diferite cereale, mai ales din grâu şi secară, sau hrişcă) cu un fruct

Acestea să fie meniul de dimineaţă. Obişnuiţi-vă să mâncaţi o porţie bună de astfel de alimente naturale. Siliţi-vă cu voinţă fermă, chiar dacă la început vi se va părea respingătoare, „împrieteniţi-vă” cu alimentele. Cei cu digestia foarte slăbită sugeţi aceste preparate şi aruncaţi partea grosieră.

Noi nu prea indicăm „sucurile”, că sunt prea directe şi adesea fac rău.

Zilnic, sugeţi ca pe o bomboană mici cantităţi de pâine pustnicească, ca să vă obişnuiţi şi să vă „ împrieteniţi” cu ea, până vi se va face agreabilă şi chiar plăcută. Trebuie să pricepeţi că PÂINEA aceasta naturală este „alimentul-medicament” pe care-l descoperim noi.

Reduceţi tot mai mult pâinea obişnuită coaptă (şi aceasta, atenţie, să fie fără coaja anorganică). Pâinea-cir semipreparată s-o folosiţi tot mai mult, până ajungeţi la cea pustnicească. Când veţi ajunge să puteţi mânca doar pâine pustnicească şi apă simplă (perioade mai mari), aţi ajuns la „tratamentul maxim ” al Medicinii Isihaste.

Se mai poate folosi şi o altă modalitate, ca ciorbe-supe din cele de mai sus.

Ciorbe-Supe, din morcovi, dovlecel, sau varză crudă, sau o salată de vegetale de sezon (câte un sortiment, după posibilităţi, rase cât mai mărunt), cu pâine pustnicească (din diferite cereale, mai ales de grâu şi secară, sau hrişcă)

Se rade un aliment de mai sus, cu puţină verdeaţă, cu puţine seminţe, tot rase,- care se amestecă bine cu praf de pâine pustnicească (10%) şi puţină acritură naturală şi foarte puţină sare. Şi puţin usturoi şi ceapă (dar atenţie, puţin, că acestea sunt excitante mai ales pentru tineri; prazul este mai bun). Separat, se încălzeşte apa, care, pentru început, să nu se facă diaree, se lasă să fiarbă până la primul clocot. Apoi, uşor, se pune peste cele pregătite, după diluţia pe care o vrei, mai zemoasă sau mai puţin. Ii mai dai gust cu acritura naturală (sau o murătură, ca varză acrită, sau castraveţi muraţi, sau borş, dar, atenţie, fără roşii, pe care bolnavii trebuie să le evite).

Bolnavii să evite solanaceele, adică roşiile, cartofii, ardeii şi vinetele. Siliţi-vă să nu le folosiţi, sau să le folosiţi foarte rar, că produc dezechilibre între masa celulară şi oase.

Dacă folosiţi varză mai multă şi mai des, atenţie, completaţi „iodul”, pe care îl consumă aceasta. Lipsa de iod afectează tiroida, cu efecte nocive. Iodul îl puteţi compensa prin alte alimente cu iod mai mult, ca morcovi, napi, praz, pere, struguri. Adesea ungeţi-vă Pielea cu tinctură de iod, care astfel se va absorbi uşor.

Cei care cu greu pot renunţa la preparatele fierte, trebuie să le amestece cu preparatul nostru natural (un sfert fiert şi trei sferturi natural), ca să fie o trecere uşoară. Astfel, se va trece tot mai mult la partea naturală. Pâinea pustnicească să se evite a fi folosită cu fierturi, pentru că produce fermentaţii. Se mai pot folosi şi alte sortimente, după sezon şi posibilităţi.

Cei foarte slabi digestiv să sugă şi ciorbele şi supele şi să arunce partea grosieră. Atenţie, să se mănânce cu „linguriţa”, încet, cu mestecare multă.

Nu vă complicaţi cu sortimente rare; cele mai la îndemână sunt şi cele mai bune. Este chiar indicat să nu se folosească sortimente prea variate, ci perioade cât mai lungi să se folosească un singur sortiment. Aşa folosiţi alternativ cel mai mult morcovii, varza, dovleceii, verdeţurile obişnuite şi rar altele mai deosebite. Cerealele, la fel, grâul şi porumbul pe prim plan şi apoi orezul. Cei bolnavi să evite cartofii şi roşiile, mai ales bulionul, care este foarte nociv la boală.

Noi mai recomandăm, insistent, ca zilnic să se folosească seminţe de dovleac (crude, neprăjite), câte o mână, pentru că deparazitează traiectul digestiv şi totodată hrănesc, şi de asemenea desfundă secreţia biliară. La fel este urzica, vegetala „ minune „, crudă sau uscată.

Fructele să nu fie prea dulci, dar nici acre. Să se evite dulciurile, că sunt „otrava mascată” a bolilor. În boală este nevoie de o hrănire uşoară, dar dulciurile trec prea repede în sânge şi adesea rămân nedigerate şi intoxică mai mult decât hrănesc. La fel, lactatele şi brânzeturile, care înfundă circulaţia digestivă, trec nedigerate în sânge şi se depun în organe. Trebuie o alimentaţie cât mai naturală, pe care organismul bolnav cu puterile ultime le mai poate digera. Şi mai trebuie ca organismul să fie repus pe picioare, ca să înceapă „digerarea”.

Copilul mic are în special nişte sucuri ce pot digera laptele (dar cel natural, de mamă), însă adultul are doar „sucuri pentru pâine-laptele vârstei a doua”. De aceea, noi insistăm cu atâta evidenţă pe pâine, ca arhememorial al hranei noastre. Pâinea (dar cea necoaptă, pustnicească) reface memorialul digestiei şi al hranei, de unde şi efectul medicamentos.

Piureuri de vegetale cu pâine pustnicească; sărmăluţe şi chiftele cu pâine pustnicească

Este meniul pentru masa de prânz. Morcovi, dovlecel, sau varză crudă, sau o salată de vegetale de sezon, (câte un sortiment după posibilităţi, rase cât mai mărunt), cu pâine pustnicească (din diferite cereale, mai ales de grâu şi secară, sau hrişcă, 10%) şi puţină acritură naturală şi foarte puţină sare. Şi puţin usturoi şi ceapă (dar atenţie, puţin, că acestea sunt excitante mai ales pentru tineri; prazul este mai bun). Se face astfel un piure ce se diluează cu alte vegetale rase, sau cu puţină apă (uşor încălzită sau fiartă pentru cei predispuşi la diaree). Se mănâncă cu puţin cir de porumb. Se pot folosi murături. Dintr-o cantitate mică de acest piure se face şi o ciorbiţă, punându-se apă încălzită sau fiartă şi cu adaos de acritură-murături.

La fel, din cele mai de sus se fac mici sărmăluţe, care se învelesc în foi de varză crudă sau acră, sau în foi de viţă. Tot la fel se fac chifteluţele, dar mai tari, cu pesmet de pâine pustnicească pe deasupra. Se mai prepară un „sos picant” din materialul respectiv, cu un adaos mai mare de acritură şi ceva condimentat. Se mănâncă, la fel, cu puţin cir de porumb. Din mici cantităţi din acestea se face şi supa, ca felul doi, ca mai sus.

Noi indicăm să se mănânce întâi mâncarea mai tare şi apoi ciorbele zemoase. Supa să fie felul doi!

Aceste meniuri naturale sunt foarte hrănitoare, chiar dacă sunt servite în cantităţi mici. O „lingură” de mâncare naturală face cât o farfurie mare de fierturi. Mai ales pentru bolnavi, „ mâncarea cu picătura” este la fel cu cea cu farfuria.

Pentru masa de seară, se poate folosi tot ca la prânz, sau se repetă meniul de dimineaţă (Vezi reţeta 5).

Bolnavii să evite pe cât posibil uleiul, ca şi orice grăsime directă, ca unt, smântână, pentru că acestea trec nedigerate în sânge şi produc înfundări circulatorii. Să se folosească seminţele uleioase măcinate. Atenţie, şi seminţele trebuiesc ţinute până la 10 ore în apă, ca să se desfacă partea uleioasă şi să se neutralizeze râncezeala datorată uscării.

Se indică şi o selectare diurnă a mâncării. Dimineaţa să se mănânce fructele și citricele, dar nici dulci, nici prea acre. Se pot folosi citricele şi alimentele uşor acide. La prânz să se folosească alimentele proteice, puţine lactate-brânzeturi (unii chiar ouă şi carne) şi boabele leguminoase, ca fasolea, soia, lintea, mazărea. Seara să se folosească amidonoasele-glucidele, cele uşor dulci. Aşa, să nu se amestece unele cu altele, că devin indigeste. Se poate folosi însă şi un singur sortiment pe toată ziua, dar acesta să fie „amidonos”, nu proteic şi acid. Bolnavii să fie atenţi cu această selectare.

Se tot vorbeşte de o alimentaţie completă, vitaminoasă, calorică. Pentru bolnav nu mai este important câte calorii are, dar trebuie ţinut cont de părţile celelalte. Ştiinţa a descoperit importanţa hranei complete, adică să fie deodată cele trei categorii, glucide, proteine şi grăsime. Meniurile noastre naturale satisfac aceste condiţii. Fiind naturale, au toate vitaminele. Seminţele au grăsimi şi proteine. Pâinea pustnicească are din plin partea amidonoasă.

Problema mai delicată este cu aşa zisele „proteine esenţiale”, ce nu se găsesc în vegetale. Nucile, urzica, hrişcă, ovăzul, lintea, şi mai ales soia au şi aceste ingrediente. De aceea, este indicat ca, totuşi, să se mai folosească de către bolnavi şi puţine lactate-brânzeturi, dar tot nedegradate termic), care au proteinele esenţiale. Noi evităm carnea, ouăle şi peştele, dar nu cu exclusivitate totală, mai ales pentru unii care cu greu pot trece la mâncarea direct naturală.

Laptele şi brânzeturile să fie doar naturale, netrecute prin foc, pasteurizare sau cu alte prefaceri. De asemenea, să fie în cantităţi minime, doar atât cât să completeze lipsurile proteice. O lingură de caş dulce, până la 10 linguri de lapte dulce sau iaurt, sunt suficiente. Mai mult, acestea să fie doar pe stomacul gol şi fără nimic altceva, iar alte sortimente să se mănânce după o oră. Cei ce muncesc mai greu pot folosi şi cantităţi mai mari, dar tot cu condiţia de a fi luate singure. Timpul cel mai indicat este înainte cu o oră de masa de prânz. Dacă aveţi posibilitatea de a procura lapte direct de la vacă, faceţi cam o jumătate de kg. de iaurt, care să se acrească foarte puţin şi mâncaţi-l aşa, trei zile pe săptămână; ajută mult. Excludeţi caşcavalul, brânza topită, sau alte feluri de brânzeturi fermentate. Pentru boli grave, acestea sunt otrăvuri. Caşul dulce este cel mai accesibil, dar nu mult. Această cantitate minimă este suficientă. Baza alimentaţiei este în verdeţuri, în boabele leguminoase şi mai ales în cereale. Fructele sunt deserturile. Cine nu înţelege aceasta, nu va beneficia de tratarea bolilor.

După mesele principale, nu vă grăbiţi să mai mâncaţi, ci faceţi o pauză, în care să beţi doar apă simplă, gură cu gură şi la intervale de 10-15 minute, ca să se dizolve sucurile stricate după digestie, să se purgheze reziduurile digestiei şi să se spele murdăriile digestiei. Ţineţi apa într-o sticlă albastră la lumină câteva ore, ca să se dezinfecteze, şi eventual puneţi un căţel de usturoi puţin zdrobit, sau în caz de diaree, fierbeţi apa şi apoi lăsaţi-o la lumină câteva ore şi apoi folosiţi-o. Apa este al doilea medicament după pâine, în Medicina Isihastă.

Seminţele uleioase trebuiesc neapărat „înmuiate” timp de 10 ore (uşor zdrobite, dar nu măcinate, ca să nu încolţească, pentru că le dă o toxicitate de încolţire foarte distructivă pentru bolnavi). Zilnic folosiţi sâmburi de nucă, sau de alte seminţe (dovleac, floarea-soarelui, alune, în prealabil înmuiate, cum s-a menţionat mai sus), nu mai mult de o lingură, pe care să le mestecaţi încet, ca pe bomboane înaintea meselor principale; sunt alimentul-medicament de cea mai mare valoare. Cei fără dinţi să le zdrobească foarte bine, ca pe o pasta. Atenţie să fie bine mestecate în gură, cel puţin trei minute la orice înghiţitură.

Ieromonah Ghelasie
Fragment din volumul „Retetele medicinei isihaste pentru cei grav bolnavi”, Editura Platytera

Sursa articol: crestinortodox.ro

The post Retetele medicinei isihaste pentru cei bolnavi appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Călugărul vindecător Mihai Neamţu ne-a lăsat moştenire zeci de reţete de ceaiuri cu care el a tămăduit, în timpul vieţii, peste un milion de români. Citeste si sigur iti vor fi de folos!

Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.

O viaţă pentru cei suferinzi

Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.

Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte, astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.

Minuni cu plante şi rugăciuni

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de cîteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.

Cele două ceaiuri de bază

Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţ ie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Ceaiul care „taie“ boala

Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţ i, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.

Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50

Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducele. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.

„Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi

Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.

Un copac vindecă de cancer

Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea. La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.

Comprese de oblojit rănile

Pentru oprirea hemoragiei: se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit. Pentru cicatrizarea rănilor, se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi. În caz de puroi cu febră, călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.

Contra reumatismului şi prostatei

Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.
Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.
Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere

Pentru anemie, se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.
Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.
În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.
Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.

Ceaiuri şi frecţii pentru sănătatea minţii

Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca, în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.

Pentru inimă şi plămîni

• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel. Ceai pentru boli de plămîni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă. Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.

„Fiţi buni şi faceţi bine!“

• Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună.

„Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui. „Certăreţii au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. Cînd ne certăm cu cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea:

„Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.

Sursa artocol AICI

The post Rețete de viață bună de la Mihai Neamțu appeared first on Lavinia Melania Bratu.

În emisiunea ”Universul frumuseții”, despre noi, dietă echilibrată și un stil de viață sănătos. Ca de fiecare dată, alături de Cristina Muntean, căreia îi mulțumesc pentru invitație.

The post Ce trebuie să știm când ne schimbăm stilul de viață? appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Lăcomia pântecului – GASTRIMARGIA

•  CĂUTAREA PLĂCERII de a mânca sau ”plăcerea de a mânca”…
• Căutarea spre mâncăruri fine, gustoase…
• Căutarea de a mânca mult, dorința de a mânca neîncetata…
• Căutarea unei plăceri de natură trupească…

Gastrimargia nu se naște din necesitățile firești ale trupului, fiind și o patimă a sufletului, adâncimea ei vine mai departe de trup. Păcatul nu stă în hrană, ci în felul în care o primești. Nu în ”a mânca” stă patima, ci în starea sufletească a omului. Acesastă dependență își are rădăcina  în atitudine omului față de hrană și  abaterea de la scopul firesc. A le folosi în alt scop este o perversiune, ele au un scop bine definit.

Mâncărurile sunt pentru hrană și tămăduire, nu au plăcerea ca scop sau căutarea ca sens. Omul, respectând scopul firesc al alimentele și hranei, întreține starea bună de sănătateși vitalitate. Bucatele sunt făcute spre gustare, cu mulțumire!

Mâncare și căutarea plăcerii continue în mâncare tulbură mintea și întinează sufletul. Vin gânduri pătimașe și dezlănțuite. Mintea devine împrăștiată și nestăpânită, aduce închipuiri necurate. Stomacul plin și sătul face din inimă un loc al închipuirilor și gândurilor tulburi.

Pofta de mâncăruri și băutură. Săturarea-l face pe om rob al nevoilor pătimașe.

Nevoia trupului să ne fie măsura și nu plăcerea, ori căutarea ei…

The post GASTRIMARGHIA – plăcerea pântecului appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Extractul de turmeric distrugere celulele canceroase?

Proprietățile turmericului fac radioterapia și chimioterapia de rușine Un nou studiu științific a constatat că extractul de turmeric acționează selectiv și în condiții de siguranță prin distrugerea celulelor canceroase stem într-un mod în care chimio și radioterapia nu o pot face.
Un nou studiu revoluționar, publicat în revista Anticancer Research arată că unul dintre compușii naturali cei mai intens cercetați și promițători pentru tratamentul cancerului din lume – polifenolul primar din turmeric, condimentul antic, cunoscut sub numele de Curcumina – are capacitatea de a ținti selectiv celulele stem canceroase, care stau la baza dezvoltării de tumori maligne, în timp ce nu prezintă nici un pic de toxicitate asupra celulelor stem normale, care sunt esențiale pentru regenerarea țesuturilor si longevitate.

Intitulat „Curcumina și celulele stem canceroase: curcumina are efecte asimetrice asupra celulelor stem canceroase și cele normale”, studiul descrie o gamă largă de mecanisme moleculare identificate în prezent, prin care curcumina atacă celulele stem canceroase (CSC), care sunt așa-numita subpopulație minoritate din celulele dintr-o tumoare și care sunt capabile să producă singure toate celelalte celule din cadrul unei tumori. Deoarece CSC sunt rezistente la chimioterapie, radiații și pot fi chiar provocate să determine o invazie crescută de către o intervenție chirurgicală, se consideră că acestea sunt responsabile pentru recurența tumorii și eșecul tratamentului convențional.

Curcumina

8 mecanisme moleculare prin care curcumina țintește și ucide celulele canceroase
Studiul a identificat următoarele 8 mecanismele moleculare prin care curcumina țintește și ucide celulele canceroase stem :
1. Scăderea interleukinei – 6 ( IL – 6 ): IL – 6 este clasificată ca o citokină (o biomoleculă potent eliberată de către sistemul imunitar) și modulează atât imunitatea, cât și inflamația. Ea fost asociată cu evoluția de la inflamație la cancer. Curcumina inhibă eliberarea de IL – 6 care, la rândul său, previne stimularea CSC.

2. Scăderea interleukinei – 8 ( IL – 8 ) : IL – 8 , o alta citokină ce este eliberată după moartea celulelor tumorale, stimulând ulterior CSC pentru refacerea tumorii și rezistența la chimioterapie. Curcumina inhibă producția de IL-8 atât direct, cât și indirect.
3. Scăderea de interleukină – 1 ( IL – 1 ) : IL – 1, o familie de citokine ce sunt implicate în răspunsul la leziuni și infecție; IL-1 β joacă un rol-cheie în creșterea celulelor canceroase și stimularea CSC. Curcumina inhibă IL – 1 atât direct cât și indirect.

4. Reducerea CXCR1 și CXCR2 obligatorii: CXCR1 și CXCR2 sunt proteine ​​dispuse pe celule, inclusiv CSC, care răspund citokinelor menționate mai sus într-un mod dăunător. Curcumina blochează nu numai eliberarea de citokine, ci și legarea lor la aceste două ținte celulare.

5. Modularea semnalizării prin Wnt: calea de semnalizare Wnt reglementează o gamă largă de procese în timpul dezvoltării embrionare, dar este de asemenea, implicată în cancer. S-a descoperit că curcumina are o acțiune corectivă pe calea de semnalizare Wnt.

6. Modularea căii Notch: Calea de semnalizare Notch, de asemenea, implicată în embriogeneză, joacă un rol cheie în reglarea diferențierii celulelor, proliferarea și moartea celulară programată (apoptoza celulară) , precum și funcționarea celulelor stem normale. Semnalizarea Notch aberantă a fost implicata într-o gamă largă de tipuri de cancer. S-a descoperit că curcumina suprimă celulele tumorale de-a lungul căii Notch.

7. Modularea căii Hedgehog: o altă cale implicată în embriogeneză, calea Hedgehog reglementează, de asemenea, activitatea normală a celulelor stem. Funcționarea anormală a aceastei căi este implicată într-o gamă largă de tipuri de cancer și în stimularea CSC și este asociată cu creșterea recidivă a tumorii după tratamentul convențional. Curcumina inhiba calea Hedgehog printr-o serie de mecanisme diferite.

8. Modularea căii Fak / AKT / FOXO3A: Această cale joacă un rol-cheie în reglementarea celulele stem normale, cu semnalizarea CSC aberante, rezultând din nou reapariția tumorii și rezistența la chimioterapie. Curcumina distruge CSC prin inhibarea aceastei căi.

După cum se poate vedea din aceste opt exemple menționate anterior, curcumina prezintă un nivel destul de profund de complexitate prin modularea a numeroase căi moleculare simultan. Chimioterapia citotoxică convențională este incapabilă să fie atât de delicată și să aibă un astfel de comportament ” inteligent „, deoarece vizează în mod preferențial replicarea celulară rapidă prin deteriorarea ADN-ului lor în faza vulnerabilă a mitozei din diviziunile celulare, indiferent dacă acestea sunt benigne , sănătoase sau celule canceroase. Citotoxicitatea selectivă a curcuminei, pe de altă parte, țintește celulele cele mai periculoase – celulele stem canceroase – lăsând nevătămate celulele normale, așa cum vom afla în continuare.

Curcumina și celulele stem normale
Celulele stem normale (NSC) sunt esențiale pentru sănătate deoarece acestea sunt responsabile pentru diferențierea în celulele normale, care sunt necesare pentru a înlocui celulele deteriorate sau bolnave. Dacă curcumina ar distruge celulele normale, așa cum acționează radio și chimioterapia, aceasta nu ar oferi o alternativă convingătoare pentru aceste tratamente.

Studiul abordează acest aspect:
„Curcumina a fost folosită de secole ca și condiment alimentar. Apare însă întrebarea legitimă de ce curcumina nu pare să aibă aceleași efecte nocive asupra celulelor stem normale ( NSC ) precum o face asupra celulelor stem canceroase (CSC). Există mai multe motive posibile pentru care curcumina are efecte toxice asupra CSC, în timp ce protejează NSC.”

Studiul a oferit trei explicații posibile pentru citotoxicitatea diferențiată sau selectivă a curcuminei:
1. Celule maligne absorb mai multă curcumină decât celulele normale;
2. Curcumina modifică microstructura celulei în așa fel încât este agresivă pentru CSC și benefică pentru NSC;
3. Curcumina poate nu doar să atace direct CSC, ci ar putea să le stimuleze să se diferențieze în celule non-letale, benigne.

Concluzii finale

Acest studiu întărește ideea că, testate în timp, substanțele naturale sigure sunt superioare celor sintetice.
Având în vedere că o alternativă sigura si eficientă dovedită exista deja, chimioterapia, radioterapia și chiar chirurgia nu mai pot fi justificate ca standard de prima linie de îngrijire pentru tratamentul cancerului.
De fapt, există acum un număr semnificativ de dovezi ale implicării acestor tratamente în agravarea prognosticului, iar în unele cazuri, ele conduc la creșterea de celule stem canceroase în tumori.
Radioterapia, de exemplu, a fost găsită ca fiind vinovată pentru inducerea proprietăților specifice celulelor stem canceroase la celulele cancerului de sân , crescându-le astfel malignitatea și tumoriogenicitatea de aproximativ 30 de ori. Acest lucru cântărește greu atunci când se ia considerare rolul pe care CSC îl joacă, în special pentru a contribui la apariția efectelor secundare post-tratament pentru cancer.

Mai bun decât chimioterapia: turmericul ucide cancerul, nu pacienții
De aproape 100 de ori mai puțin toxic decât chimioterapia, extractul de turmeric(curcumina) a fost demonstrat ca fiind mult mai eficient în distrugerea liniilor de celule stem canceroase în cancerul colo-rectal decât cea mai populară combinație de medicamente.
Cercetătorii din Marea Britanie au făcut un progres major în cercetare în domeniul cancerului prin demonstrarea, pentru prima dată, în liniile celulare colorectale derivate de la pacient, că un extract de turmeric (curcumina) nu este doar un agent adjuvant eficient pentru a spori efectele chimioterapiei convenționale, ci că acesta poate să fie chiar mai eficient pe cont propriu.

Publicat în luna septembrie 2015 în revista Cancer Letters și intitulat ”Curcumina inhibă fenotipurile de celule stem canceroase în modelele ex vivo de metastaze hepatice colorectale și este sigură punct de vedere clinic și tolerabilă în asociere cu chimioterapie FOLFOX” studiul a evaluat curcumina (polifenolul primar din turmeric) ca un posibil adjuvant pentru a spori tratamentul convențional de cancer colorectal cu chimioterapie.

Rolul principal al celulelor stem canceroase de a contribui la forme maligne de cancer, precum și la rezistența la tratamentul convențional este abordat în cadrul studiului. Întrucât metodele tradiționale de cercetare a cancerului se concentrează asupra capacității unui tratament de a reduce volumul tumorii (sau numărul de celule într-o cultură de celule canceroase) , teoria celulelor stem canceroase recunoaște faptul că tratamentele au efecte foarte diferite asupra diferitelor tipuri de celule care intra în alcătuirea tumorii și anume, în timp ce celulele „fiice” relativ benigne ale unei tumori pot muri când sunt expuse la chimioterapie, populația de celule stem canceroase relativ rezistente la chimioterapie (așa – numitele celule ” mamă „) poate crește efectiv în număr, deși volumul tumorii scade, rezultând chiar crearea unor tumori mai mici, dar mult mai periculoase, rezistente la tratament.

Rezultatele studiului au fost rezumate astfel:
S-au utilizat derivate de la pacient cu metastaze hepatice colorectale (CRLM ) pentru a evalua dacă curcumina poate oferi beneficii suplimentare peste 5 – fluorouracil ( 5 – FU ) și oxaliplatin ( FOLFOX ) asupra celulelor stem canceroase ( CSC ). Combinația de curcumină cu chimioterapie FOLFOX a fost apoi evaluată clinic. Curcumina singură și în combinație a redus semnificativ numărul sferoid în modele CRLM a CSC, și a scăzut numărul de celule cu mare activitate aldehid dehidrogenaza (ALDHhigh / CD133-). Adăugarea de curcumină la oxaliplatin/5 – FU a îmbunătățit efectele anti-proliferative și pro-apoptotice, reducând totodată exprimarea celulelor stem celulei markeri ALDH și CD133. Faza I din studiu a arătat că curcumina ar fi un adjuvant în condiții de siguranță și tolerabil la chimioterapie FOLFOX la pacienții cu CRLM (n = 12), la doze de până la 2 grame pe zi. ”

După cum se poate vedea mai sus, cercetătorii au descoperit că curcumina este un adjuvant atât sigur, cât si eficient în tratamentul cancerului colorectal. Ei au remarcat semnificația acestor rezultate, subliniind că acest lucru a fost dovedit pentru prima dată: ”Curcumina poate crește oxaliplatin / chimioterapie 5 -FU pe baza de modele derivate direct de la pacienții pentru care tratamentele sunt în cele din urmă destinate. „ Mai exact, curcumină fost capabilă să inhibe ceea ce este cunoscut sub numele de ” formare sferoid , ” o configurație tri-dimensională a celulelor care indică celule stem canceroase și progresia cancerului. S-a constatat de asemenea, că curcumina reglementează derularea de markeri asociați cu celulele stem canceroase (de exemplu, CD44 și CD166 și activitatea ALDH ) și diverse alte semnale chimice asociate cu carcinogeneza (de exemplu, factorul de creștere epidermică, insulina-ca factor de creștere și Notch). Toate aceste activități, luate împreună, indică faptul că curcumina este capabilă să țintească celulelele stem canceroase în centrul malignității cancerului.
Însă ceea ce este și mai remarcabil în acest nou studiu, este faptul că cercetatorii au descoperit că curcumina a depășit tratamentul de chimioterapie (5 – FU / oxaliplatin) în scăderea formațiunilor sferoid de celule stem canceroase legate : „În plus, curcumina singură a scăzut număr formațiunilor sferoid într-o mai mare măsură decât tratamentele 5 – FU/oxaliplatin.”

În mod evident, rezultatele ca acestea dezvăluie paradigma chimioterapie convenționale: un coșmar toxicologic oferă doar o eficacitate discutabilă față de derivatele din compușii alimentari. Autorii studiului recunosc că „Curcumina poate oferi beneficii adăugate la pacienți atunci când este administrat cu FOLFOX și este un adjuvant chimioterapic bine tolerat. „Suntem de acord că acest lucru este adevărat, mai ales având în vedere că curcumina a fost demonstrat ca reduce efectele secundare cauzate de tratamentul conventional” au afirmat cercetătorii.
Dar asta este tot? Nu ar trebui să fie considerată curcumina un tratament de prima linie în sine? În timp ce cercetătorii nu menționează aceasta în încheiere, ei remarcă faptul că, „o mai mare eficacitate apoptotică a fost observată pentru curcumină decât pentru oxaliplatin și 5-FU într-un mic subgrup de pacienți, care justifică și mai mult cercetarea efectuată pentru a determina factorii care influențează răspunsul la curcumină”.

Turmericul și componentele sale, desigur, nu sunt recunoscute ca fiind medicamente. Acest lucru înseamnă că nu veți vedea aceste remedii oferite de un medic oncolog ca o alternativă la chimioterapie sau radioterapie prea curând. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că efectele sale nu funcționează. S-au adunat suficiente studii și mărturii care arată că turmericul și componentele sale aferente au o activitate semnificativă anti-cancer. La drept vorbind, informația este atât de mare, dezvăluind peste 700 de beneficii posibile pentru sănătate pe care turmericul le are, încât putem considera că această plantă întruchipează o formă de inteligență și chiar de compasiune. Ideea nu este să așteptăm o problemă gravă de sănătate în care să fie nevoie de doze mari de turmeric, ci să ne gândim că vechi civilizații au folosit turmericul în doze culinare, probabil ca o modalitate de a prevenire a afecțiunilor.

Sursa: http://ayurvedic-medica.ro/site/produsele-noastre/sanohelp/64-proprietatile-turmericului-fac-radioterapia-si-chimioterapia-de-rusine

Articol preluat SuntSanatos.ro

The post Proprietatile turmericului fac radioterapia si chimioterapia de rusine appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Primul pas spre sănătate – probioticele

Nutriția viitorului va cuprinde ”studiul creierului din burtă” și felul în care nutrienții influențează activitatea genelor, cât și dezvoltarea microbiomului. Este un nou început pentru noi toți. Bacteriile din intesinele noastre sunt dintre cele bune și dintre cele rele. Cele bune asigură funcționarea metabolismului și proceselor de transformare din corp, pe când cele rele aduc disfuncție și boală.

Cum ne păstrăm flora intestinală bună?

Pentru a avea o flora intestinală sănătoasă:

• urmează o dietă bazată pe fructe și legume într-o proporție de 80%
• mănâncă alimente fermentate;
• ia un supliment cu probiotice, care conțin specii de bacterii specifice, ce favorizează buna lor dezvoltare și creștere. Verificați mereu eticheta!!!
• nu consuma produse ce conțin zahăr, sucuri acidulate etc;
• evită cât poți mâncarea prăjită în uleiuri rafinate;
• nu consuma băuturi extrem de reci;
• ai grijă la gestionarea stresului și la stările de agitație interioară, acestea fac ravagii printre bacteriile sănătoase, din păcate!

Ce alimente susțin flora bacteriană?

În multe dintre culturile lumii s-a observant obiceiul folosirii alimentelor fermentate, benefice prin conținutul lor, pe care oamenii le-au inclus în alimentație. Includerea acestora în dietă presupune o metodă bună de a avea o flora intestinală sănătoasă. Dintre acestea, amintim:

• polenul crud, din produsele stupului acesta pare să fie cel mai bun probiotic existent în natură. Unele antibiotice nici nu își fac efectul, dacă este administrat acesta!
• iaurtul, brânza de vaci, chefirul (din produse lactate pentru cei ce tolerează lactatele);
• varza murată și legumele murate fără oțet;
• miso, tofu, tempeh, iaurtul de soia, shoyu.

Ce alimente pot fi considerate prebiotice?

Alimentele care hrănesc flora intestinală sunt și ele o altă alternativă, cele mai bune alimente pentru bacteriile benefice sunt fructo-oligozaharidele, numite și prebiotice. Este mult mai probabil ca un regim pe bază de plante, fructe și legume, să stimuleze bacteriile sănătoase și să susțină buna lor funcționare. Dintre acestea, cele mai indicate sunt:
•bananele – sunt deosebit de bogate în aceste elemente,
•orzul
•fructele
•usturoiul
•ceapa

Pe de altă parte, o dietă lipsită de fibre (fructe și legume), preponderant alcătuită din produse de origine animală, reprezintă principala sursă de infecții gastrointestinale, cu multe reziduri toxice, greu de descompus, ce încetinesc tranzitul intestinal.

De ce este atât de importantă sănătatea florei intestinale?

Este de necrezut, așa pare, cum flora noastră intestinală, bacteriile ce populează organismul ne influențează întreaga stare de spirit, metabolismul, imunitatea, libidoul, claritatea gândirii și percepția generală asupra vieții. Ce ne ajută direct în susținerea optimă a acestui organ, adică microbiomul nostru? Foarte simplu: hrana de zi cu zi! Profesorul Bruno Bonaz le spune mereu studenților săi că, ”burta este o expresie a creierului nostru”. O infecție a microbiomului provoacă o intoxicație alimentară, o gastroenterocolită, urmând indigestia și mai apoi, o criză de anxietate. Nici o afecțiune legată de microbiom nu lasă indiferent sistemul nervos, la fel cum cea mai mica variație emoțională creează un răspuns din partea tubului digestiv. Să ne mai gândim și la stres și influența sa directă asupra permeabilității intestinale, inflamând mucoasa. Nici nu este greu de înțeles, dacă ne gândim cum a fost ultima dată când am avut emoții mari, cum ar fi cele din preajma aflării rezultatului unui examen. Burta ne dă semnale în astfel de momente, ”ne comunică că este cu noi”. Senzația de a merge la toaletă și golul permanent, iată simple stări pe care toți le putem conștientiza. La fel cum și legătura dintre cele două părți este categorică!

”Boala pornește din colon”, a spus acum mai bine de 2000 de ani, părintele medicinei, Hipocrate…

Articol scris și publicat pe timisoreni.ro

The post Probioticele – primul pas spre sanatate appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Asemeni acelor pietrari din Evul Mediu, care, cu dalta, înfăţişau scene din Biblie pe câte un portal de catedrală şi nu cunoşteau altă bucurie decât aceea de a extrage viaţa din materia greoaie şi fără expresie, doctorul John G. Ionescu, aplecat în laboratorul său, înseamnă cu puncte mici vibraţia unui zbor melodic. Explorează veşnicia armoniei, la fel ca şi misterul tinereţii fără bătrâneţe.

Profesorul John G. Ionescu este director ştiinţific şi fondator al “Clinicii Speciale Neukirchen”, de lângă München, precum şi al companiilor “Bio-Data” şi “Energy Cosmetic” din Bavaria. Doctorul John G. Ionescu ne vorbeşte despre ultimele cercetări în domeniul alergiilor, psoriazisului, bolilor de mediu, cât şi al terapiilor anti-aging.

În 1976 a absolvit cursurile Facultăţii de biochimie şi imunologie din Bucureşti, apoi s-a specializat la Montreal, pentru ca în 1980 să se stabilească în Germania, unde a primit titlul de Doctor în biochimie medicală al Universităţii din Saarbrücken. Metodele sale de tratare a alergiilor şi a diferitelor afecţiuni dermatologice i-au adus recunoaşterea internaţională. Anual, în clinica sa din Neukirchen sunt trataţi peste 1.800 de pacienţi. Este membru al Academiei Europene de Alergologie şi Imunologie Clinică, al Societăţii Germane de Toxicologie, al Academiei Americane de Medicină Anti-Aging. A activat ca profesor de biochimie clinică la “Capital University of Integrative Medicine” din Washington, iar în prezent este profesor asociat de medicină integrativă şi gerontologie la Universitatea “Carol Davila” din Bucureşti şi profesor de medicină nutriţională la “Donau University” din Krems, Austria.

– Când aţi părăsit România aţi fost tratat ca un emigrant?

– N-aş putea să spun. Există un moment în care trebuie să ştii să te desprinzi, să-ţi iei soarta în propriile mâini şi să decizi în consecinţă. La fel ca şi în medicină. Eu am aterizat în Canada la un congres internaţional, prilej cu care întreaga echipă a rămas acolo. Datorită faptului că vorbeam bine engleza şi franceza, n-a fost greu să obţin o primă integrare în mediul universitar. După o perioadă de specializare am venit în Germania unde am şi rămas în urma unei oferte făcute de marea firmă de medicamente Hoechst, care era interesată de un program de cercetare legat de studiile pe care le făcusem în România şi în Canada. În Germania am intrat direct în efectuarea doctoratului la Universitatea din Saarbrücken şi mi-am continuat colaborarea cu această firmă. Am convingerea că atunci când un specialist plecat din România vine cu un solid bagaj de cunoştinţe profesionale, se poate integra fără probleme. Pregătirea profesională este cheia succesului. Bineînţeles că posibilitatea de integrare ţine şi de felul în care te comporţi în raportul cu oamenii, de felul în care vorbeşti limba ţării respective, de felul în care participi la diferite activităţi ale comunităţii din care faci parte…

Impreuna cu Printul Albert de Monaco, in timpul Conferintei Mondiale Anti-Aging, Monte Carlo

Psoriazisul, o boală cronică de lungă durată…

– Metodele dumneavoastră de diagnosticare a unor boli de piele şi conceptele de tratament fără citostatice, cortizon şi radiaţii au făcut obiectul a numeroase lucrări ştiinţifice, apărute în reviste de specialitate din Europa şi din SUA. Ce rezultate miraculoase aţi obţinut în clinica pe care o conduceţi? Care au fost direcţiile pe care v-aţi axat? Care este secretul terapeutic al succesului dumneavostră?

– În peste 200 de lucrări ştiinţifice sunt relatate rezultatele deosebite obţinute în diagnosticarea şi tratamentul dermatitei atopice, psoriazisului, acneei, lupusului eritomatos, dermatomiozitei, precum şi eczemelor seboreice, microbiene sau toxice. În ultimii 12 ani ne confruntăm din ce în ce mai mult cu pacienţi suferind de boli de mediu, cum ar fi sensibilităţile multiple la concentraţii infinitezimale de substanţe chimice, sindromul oboselii cronice şi fibromialgia. Obervăm o creştere explozivă a bolilor alergice şi degenerative. În acest domeniu avem rezultate terapeutice de excepţie. Privitor la metodele speciale de terapie, trebuie să precizăm că pentru a trata în mod corect o boală trebuie mai întâi să îi cunoaştem cauzele. De aceea clinica noastră este cunoscută pe plan european şi mondial pentru diagnosticul acribic, detaliat al factorilor provocatori şi se deosebşte în mod sensibil de clinicile care utilizează tratamente cu cortizon, retinoide, imunosupresive sau radiaţii, tocmai pentru că nu foloseşte metodele clasice de tratare a simptomelor, ci se axează pe tratarea specifică a cauzelor acestor boli.

Bolile alergice au la bază o triadă cauzală…

Primul factor îl reprezintă alergenii, structuri proteice cu o greutate moleculară mare, dar care pot declanşa boala alergică numai în combinaţie cu alţi doi factori. Cel de-al doilea îl constituie infecţiile asociate care afectează pielea, mucoasele şi în special tractul digestiv. Al treilea, esenţial pentru declanşarea unei alergii, este factorul toxic din mediul înconjurător. Numai împreună aceşti trei factori pot declanşa o alergie.

– Una dintre bolile secolului al XXI-lea, care afectează tot mai multe persoane, este psoriazisul. Desigur, etiologia acestei boli are numeroase necunoscute. Pe fond de predispoziţie genetică se grefează factori favorizanţi. Ce tratamente folosiţi pentru remisiunea bolii?

– Pe lângă factorii genetici, ce vizează expresia accentuată a unor gene pro-inflamatoare în corp, a unor gene ce controlează factorii de diviziune celulară, a unor factori răspunzători de declanşarea aterosclerozei şi a bolilor vasculare, sau a altora de care depind procesele energetice, de dezintoxicare hepatică sau de transcripţie a informaţiei genetice, acest background îl găsim la analiza genomului pacienţilor cu psoriazis. El face chiar obiectul unui proiect de cercetare în clinica noastră, în colaborare cu “Universitatea din Innsbruck”, care urmăreşte tocmai corelaţia dintre expresia genomului psoriatic şi factorii de nutriţie, aşa-numitul nutrigenom. Este o temă spectaculară care ne arată că o nutriţie adecvată poate influenţa pozitiv boala psoriatică şi poate reduce expresia genelor negative, relevante pentru ea. Predispozitia genetică o găsim la 45% dintre bolnavi, dar constatăm că restul de 55%, lipsiţi de markerii genetici, fac totuşi boala din cauza factorilor adjuvanţi, printre care găsim factori climatici, cum ar fi mediul umed, rece. Acestor bolnavi le fac bine căldura şi expunerea la soare, adică terapiile prooxidative. Sunt apoi tulburările imunitare, în sensul unui răspuns prelungit la infecţii cronice. Mai amintim o serie de intoleranţe alimentare, factorii chimici, ce pot agrava boala prin contact cutanat sau prin ingerare, şi factorul iatrogen, care conduce la activarea psoriazsului prin medicamente, cum ar fi betablokerii, sărurile de litium, anumite antibiotice sau interferonul.

– Un alt factor important în declanşarea bolii ar fi stresul?

– Într-adevăr, atât la psoriazis, cât şi la neurodermită, factorul de stres are un extraordinar efect de înrăutăţire, de agravare a bolii. Am demonstrat o descărcare continuă de hormoni de stres, numiţi catecolamine. Acesta este însă un fenomen secundar care are la bază o încărcare cronică a sistemului nervos cu substanţe nocive din mediu, luate din alimentaţie, inhalate sau, la copiii mici, transmise în timpul sarcinii, transplacentar. Este vorba despre metalele grele de tipul mercurului, staniului, plumbului sau al substanţelor toxice de genul pesticidelor sau aditivilor alimentari.

Cu actorul George Hamilton si Prof. Michael Klentze, Presedintele Asociatiei Europene de Anti-Aging la Congresul din Las Vegas

În căutarea tinereţii eterne…

– Dacă ar fi ca zeii să ne îndeplinească toate dorinţele, ne-am dori tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. De ce îmbătrânim? Aşa cum afirma profesorul Şcolii de Geriatrie, Ana Aslan, “scopul nu este prelungirea vieţii, ci adăugarea de ani sănătoşi”. Bătrâneţea este un fenomen greu definibil. Vă ocupaţi intens de acest capitol. Ce ne-aţi putea dezvălui despre cercetările dumneavoastră în acest domeniu?

– Primul fenomen este îmbătrânirea corpului determinată genetic. Am putea vorbi de vârsta de pe “buletin”, de vârsta socială, care depinde de funcţia pe care o îndeplinim în societate, de vârsta biologică. Ea se caracterizează prin scăderea nivelului de energie celulară, a valorilor hormonale (care sunt un marker al îmbătrânirii), a capacităţii de detoxifiere celulară şi de reparare a materialului genetic. Pe lângă îmbătrânirea determinată genetic, există şi îmbătrânirea cauzată de fenomene externe: lumina solară, alimentaţia nepotrivită, poluarea mediului, infecţiile microbiene, sedentarismul şi stresul. Plecând de la analiza patogeniei câtorva boli, am înţeles că şi în cazul procesului de îmbătrânire avea de-a face cu factori care ţin de bagajul genetic al fiecăruia dintre noi, printre care se numără şi scăderea nivelului de hormoni esenţiali pentru menţinerea unui ten elastic, a musculaturii, cum ar fi estrogenii la femei sau testosteronul şi hormonul somatotrop la bărbaţi. În aceeaşi măsură constatăm accentuarea fenomenului de catabolism, deci de degradare generală, precum şi scăderea capacităţii de formare a pigmentului natural, a melaninei. Pe de altă parte, factorii externi, precum expunerea repetată la soare, conduc la îmbătrânirea evidentă a pielii prin deshidratare si repetate procese inflamatorii. Constatăm distrugerea structurilor cutanate de susţinere (colagenul, elastina), apariţia pungilor sub ochi şi a fenomenului de elastoză. Somnul ne ajută să regenerăm atât sistemul nervos, cât şi pielea. Alimentaţia este un factor decisiv pentru încetinirea procesului de îmbătrânire. Un aport hiperaloric conduce la îmbătrânirea accelerată, mai ales prin carbohidraţi simpli, deci prin glucide (zahăr, dulciuri, făinoase). Ar trebui să scriem într-o casetă şi să afişăm în bucătărie acest avertisment: “Îmbătrânim accentuat dacă mâncăm multe dulciuri şi făinoase”. În acest sens, recomandăm tuturor celor care doresc să reducă ritmul procesului de îmbătrânire să-şi modifice corespunzător dieta personală.

–Aţi lansat în străinătate produsele dumneavoastră proprii, legate de medicina anti-aging, care au stârnit un interes enorm pe plan mondial.

– De aceste probleme nu sunt interesaţi numai medicii care vor să se specializeze în domeniu, dar şi publicul obişnuit, vedetele care vor să arate cât mai bine. Prinţul de Monaco, prinţesa de Hohenzollern, actorul George Hamilton, şeicul Saud şi mulţi alţii sunt interesaţi de evaluarea şi tratarea optimală a procesului de îmbătrânire. În acest context este de maxim interes evaluarea rapidă a nivelului de radicali liberi şi a statusului antioxidativ al pacienţilor. La Spezialklinik Neukirchen, de lângă München, folosim cu succes o tehnologie nouă de chemoluminiscenţă care permite investigarea rapidă şi de rutină a radicalilor liberi şi a stressului oxidativ din sânge sau din plasmă.

– Afirmaţi că se constată o creştere a bolilor de mediu, despre care se ştie puţin în România, care au devenit din ce în ce mai agresive. Care sunt simptomele lor?

– Aceste boli, care, până la începutul anului 2000, erau confundate, poate chiar voit, cu boli nervoase, cu sindromuri psihogene, indicându-li-se pacienţilor intervenţii psihoterapeutice, sunt din ce în ce mai frecvente. Pacientul se prezintă cu o simptomatologie polimorfă, cu tot felul de simptome care nu pot fi încadrate standard în cadrul unei boli cunoscute. De exemplu, la acelaşi pacient se pot constata intoleranţe acute la substanţe chimice din mediu, cum ar fi unii detergenţi, substanţe cu care se impregnează covoarele, substanţe degajate din masele plastice sau intoleranţe la cele mai mici cantităţi de metale grele. Aceşti pacienţi, intrând în contact cu cantităţi infinitezimale de astfel de substanţe, suferă tulburări neuro-imunologice grave, asociate cu o serie întreagă de simptome cum ar fi tremurături sau parestezii ale membrelor, dureri neuromusculare generalizate, probleme de concentrare masive, incapacitatea de a duce o frază până la sfârşit, de a scrie o pagină întreagă, de a se exprima coerent, cefalee, migrenă etc. fără ca prin analizele normale care se practicau până de curând să se poată pune un diagnostic, să se poată determina o cauzalitate a simptomatologiei.

– Să înţelegem că timp de ani de zile aceşti pacienţi au fost catalogaţi drept bolnavi psihic sau cu probleme neuro-psihiatrice?

– Da. Realitatea arată că, în peste 90% din aceste cazuri, simptomele majore sunt însă asociate cu o încărcare a sistemului nervos cu substanţe toxice din mediu, după cum observăm la pacienţii cu aşa-numita MCS (Multiple Chemical Sensitivity), sau cu stări de oboseală cronică, în care pacienţii respectivi acuză o stare de oboseală accentuată de cel puţin şase luni şi chiar după 12-14 ore de somn nu pot duce nicio activitate până la sfârşit, ei fiind scoşi din circuitul de muncă normal. Mulţi dintre ei îşi pierd jobul din acest motiv şi sunt catalogaţi mai devreme sau mai târziu ca suferind de un stres necunoscut, de o distonie neuro-vegetativă sau stări depresive cronice. O analiză a cauzelor arată că, de fapt, în spatele acestor simptome stau boli microbiologice grave, în special viroze cronice, viroze cu Epstein-Barr-virus, răspunzător pentru mononucleoza infecţioasă, viroze cu herpes virus, cu citomegalic virus, care produc o dereglare masivă a funcţionalităţii sistemului nervos.  Bineînţeles, atât sindromul MCS, cât şi cel al oboselii cronice (CFS) sunt asociate şi cu deficienţe imunologice. Este uşor de înţeles că o încărcătură toxică cronică cu poluanţi din mediu afectează în mod evident funcţionalitatea sistemului imunologic, conducând la o stare de predilecţie pentru infecţii asociate. Celor două sindroame li se adaugă şi fibromialgia, închizând triada bolilor de mediu consacrate în ultimii ani şi recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu o clasificare corespunzătoare în sistemul DRG (Diagnosis Related Groups). Fibromialgia este caracterizată prin dureri difuze neuromusculare, osoase care se detectează prin identificarea a 18 „tender points” (puncte de durere la apăsare) şi este asociată cu o stare de inflamaţie cronică generalizată în corp, care poate fi identificată prin teste de laborator şi o examinare clinică corespunzătoare.

– Problema generală a fost incapacitatea de a diagnostica corect aceste boli?

– Exact. Până în anii 2000-2003, majoritatea medicilor din Uniunea Europeană nu erau familiarizaţi cu ele. Le lipsea, în cele mai multe cazuri, arsenalul diagnostic corespunzător pentru a identifica factorii provocatori şi criteriile de clasificare. Ca atare, la noi în clinică, pe lângă bolile majore de care ne ocupăm din anii ’80, dermatita atopică, neurodermita, psoriazisul, bolile autoimune, precum lupusul, sclerodermia ş.a., am observat o creştere din ce în ce mai accentuată a grupurilor de pacienţi cu aceste boli de mediu şi am cerut Caselor de Asigurări de Sănătate recunoaşterea acestor maladii ca entităţi medicale definite şi neconfundabile cu sindroamele psihice. Împreună cu acestea, am stabilit un pachet de trei teste esenţiale pentru identificarea acestor pacienţi.

– Vă bazaţi pe tehnologii de vârf şi aparatură de ultimă oră pe care le folosiţi în clinica dumneavoastră?

– Avantajul pe care îl avem în comparaţie cu alte unităţi medicale din Germania îl reprezintă această dotare excepţională, foarte costisitoare, şi prezenţa unui personal de înaltă calificare, a unor colaboratori de la „Max Planck Institut”, printre care doctorii Alexandru şi Raluca Constantinescu din România, specialişti în biologie moleculară şi genetică, cu care am reuşit să punem pe picioare o nouă secţie de investigare a expresiei genetice la pacienţii cu boli de mediu sau la pacienţii cu boli de piele cronice. Aducând aceste trei dovezi, nu se mai poate oscila între un bolnav psihic şi unul cu boli de mediu. Datorită acestui diagnostic acribic, urmat de tratamentul corespunzător, toate Casele de Asigurări din Germania plătesc numai în clinica noastră tratamentul acestor boli de mediu.

Alaturi de Prof. L. Chen si Prof. R. Goldmann, Presedintele Asociatiei Anti-Aging Americane

„Războiul german” dintre Casele de Asigurări, spitale şi pacienţi

– Vorbiţi-ne, vă rog, despre sistemul actual de asigurări de sănătate din Germania. Îşi dovedeşte el eficienţa? Vă întreb asta pentru că Legea Asigurărilor de Sănătate de la noi este inspirată după cea germană.

– Sistemul de Sănătate german a trecut printr-o criză evidentă din cauza costurilor enorme apărute în ultimii ani: creşterea costurilor medicamentelor, ajungând la ora actuală, în unele cazuri, la preţuri fantastice (de exemplu, aceeaşi aspirină Bayer poate fi cumpărată în Spania de trei ori mai ieftin decât în Germania), a costurilor din spitale, provocată de preţul medicamentelor, şi al terapiilor operaţionale de mare precizie, cât şi a aparaturii extrem de costisitoare. Să mai adăugăm creşterea salarizării de la an la an. Toate acestea au antrenat o spirală a preţurilor greu de controlat, care a adus Casele de Asigurări într-o situaţie dezastruoasă. Ca răspuns la această evoluţie problematică, în ultimii ani, acestea au introdus un nou sistem de retribuire a spitalelor germane, bazat pe aşa-numitul DRG Sistem (Diagnosis Related Groups). Astfel, o operaţie de apendicită se indexează cu un anumit cod şi este plătită cu o sumă fixă, o intervenţie pe colecist se indexează cu un alt cod şi este plătită cu o altă sumă, tratamentul unei neurodermite cu cortizon timp de două săptămâni se indexează cu alt cod şi este plătită conform indexării etc. Să spunem că Spitalul din Mainz avea un cost zilnic pe secţia de interne de 350 de euro. Atunci când costurile bugetare au explodat, Casele de Asigurări au introdus noul sistem care a creat un haos. Spitalele au încercat să ţină pacienţii cât mai puţin pentru a primi aceeaşi sumă de bani şi a economisi zile de terapie. S-au creat deficienţe valutare de la an la an, combinate cu „războiul” dintre Casele de Asigurări şi spitale. Primele, din cauza observării unor abuzuri făcute la diverse niveluri, în spitale, cu facturi în care apăreau mai multe performanţe decât se făcuseră în realitate, au început să supună practic fiecare a doua sau a treia factură unui control medical de specialitate prin aşa-numitul MDK (Medizinische Dienst der Krankenkassen), prin consilierii lor medicali. Spitalele au constatat în scurt timp că toate analizele şi rapoartele făcute de aceste comisii medicale erau în favoarea Caselor, confirmând, de exemplu, că un anumit pacient în loc de 20 de zile putea să stea numai 10 zile şi ca atare spitalul trebuie să dea înapoi jumătate din suma primită.

– Cine putea să hotărască durata tratamentului care diferă de la un pacient la altul?

– Aceasta este partea abuzivă. Persoanele care făceau aceste analize de la „masa verde”, cum se spune, nu vedeau pacientul, nu asistau la tratament, dar îşi dădeau cu părerea că s-a fi putut face mai ieftin sau în mai puţine zile. S-au creat nesfârşite procese şi contestaţii şi, deoarece Casele au forţat enorm acest sistem de supraveghere, în ultimii trei ani şi jumătate au dispărut peste 1.000 de spitale din Germania.

– Şi cei care suferă sunt pacienţii.

– În primul rând pacienţii, pentru că ei în multe cazuri a trebuit să fie externaţi înainte de sfârşitul terapiei. Dorinţa Caselor de a comprima şi de a reduce costurile a distrus spitalele. Noi am trecut peste acest fenomen destul de elegant, reuşind să documentăm fiecare caz.

– Şi acum ce se întâmplă? Se menţine aceeaşi situaţie?

– Sistemul medical oficial german, care înseamnă 90% din sistemul de sănătate al ţării, continuă această criză. Se ajunge la procese interminabile pentru un caz sau altul şi rezultatul este incert. Nu se poate prognoza care va fi situaţia în sistemul de sănătate german peste doi ani. Se speră că se va ajunge la un nou echilibru… Dar nu se ştie…

– Se vorbeşte despre numărul crescut de furtuni şi explozii solare în ultimul timp. Aceşti factori influenţează sănătatea?

– Da. Avem de-a face cu mai multe fenomene. În primul rând efectul de seră, legat de poluare. Exploziile solare se combină cu aşa-numitele găuri din stratul de ozon, ceea ce duce la o creştere a riscului de boli maligne ale pielii, în special ale cancerului de piele, sau a stărilor precanceroase, cum ar fi hipercheratoza actinică, dar şi a tulburărilor oncologice clasice de tipul epiteliomului, bazalionului şi, cel mai grav, al melanomului. Riscul este mărit şi de expunerea neprotejată la soare. Îmbinate, toate acestea pot conduce la modificări genetice, de tipul mutaţiilor micro-punctuale sau majore în structura ADN-ului din structurile pielii, conducând, mai devreme sau mai târziu, la boli de piele foarte grave.

– Reveniţi mereu acasă, colaborând cu nume de prestigiu ale medicinii româneşti.

– Păstrez legătura cu mai mulţi dermatologi din România, printre care, cu profesorul Nedelcu, profesorul Giurcăneanu sau profesorul Tătaru. Am condus studii legate de produsele noastre din Germania, la Spitalul Militar Central şi la Colentina. Sper să continuăm. Revin din când în când la cursurile postuniversitate pe care le ţin la UMF Bucureşti, ca profesor asociat, şi mai consiliez persoanele din România care se ocupă de prezentarea şi răspândirea produselor dermato-cosmetice din seria „Energy”, create în clinica noastră.

– De ce credeţi că pleacă atât de mulţi medici din România?

– Nu pot fi decât două aspecte: realizarea profesională (acesta a fost unul dintre motivele care m-a hotărât şi pe mine să părăsesc ţara în timpul dictaturii ceauşiste şi să ajung în Canada în anii ’80, nevăzând niciun fel de perspectivă de a duce un studiu până la capăt, de a face cercetare sau un proiect) şi condiţiile materiale net superioare din Occident. Soluţia nu poate fi decât liberalizarea pieţei în domeniul medical.

– Ce vă nelinişteşte în lumea de azi?

Nu ştiu care va fi rezultatul crizei economice în următorii doi ani. Prognozele sunt de toate felurile. Pe de o parte, cum vedem la ora actuală în Germania, paralel cu o mică efervescenţă economică, provocată în primul rând de creşterea exporturilor, lumea speră că va depăşi criza. Pe de altă parte, analizele făcute de economişti de valoare, americani, englezi, francezi sau germani, prevăd accentuarea crizei, poate chiar începând cu toamna acestui an. Sub semnul întrebării stau alte ţări, cum ar fi România, Spania, Irlanda… Evoluţia şi finalul acestei crize din 2010 mă nelinişteşte. Îmi pun întrebarea cum va arăta lumea în 2012 sau în 2013. Analizele prevăd o accentuare, o creştere incredibilă a preţului aurului, ceea ce este un semn de criză. Sper într-o revenire la normalitate, într-o redresare a sistemului monetar internaţional, a balanţei de plăţi între nord şi sud, între ţările subdezvoltate şi cele dezvoltate.

– Care sunt pasiunile dumneavoastră, în afara profesiei?

– Sportul principal care mi-a adus mari satisfacţii a fost yachtingul. Şi acum închiriez o barcă charter în Marea Mediterană sau în Marea Caraibelor pentru a face o croazieră pe baza brevetului de navigaţie pe care îl deţin. Ultima experienţă plăcută am avut-o anul trecut, când am participat ca skipper, deci conducător de barcă, pe ambarcaţiunea domnului Copos, la Campionatul Mării Negre, în care, din şapte curse la care am participat, am câştigat cinci, reuşind să îmbunătăţesc situaţia în clasament a acestei ambarcaţiuni. Ultima regată s-a desfăşurat între Mangalia şi Istanbul. Sunt şi un pasionat de schi. Sunt un împătimit al muzicii simfonice, în care parcă ascult ritmul anotimpurilor care se repetă, sigure pe veşnicia lor. Muzica cu puterea ei vindecătoare este graiul cel mai veridic al inteligenţei şi al sensibilităţii.

– La ce visaţi?

– Visez să am mai mult timp liber, pentru că mă aflu într-un stres permanent, conduc patru firme în Germania şi vă imaginaţi câte probleme apar. Visez să citesc o carte sub un copac, netulburat de nici un fel de întrebare, telefon sau pacient. Dar nu ştiu când voi ajunge la acest vis.

Articol preluat de AICI

The post “Nutriţia, activitatea fizică şi stăpânirea stresului, cheile pentru a avea o stare de spirit zen şi o sănătate de fier” appeared first on Lavinia Melania Bratu.

– Una dintre cele mai mari probleme de sănătate ale ultimelor decenii este cancerul. Cât de importantă este nutriţia în cancer?   

Pe lângă starea de inflamaţie cronică care poate fi cauzată de diverse antigene alimentare (substanţe care pot provoca formarea anticorpilor şi sensibilizarea limfocitelor circulante – n.r.) şi care trebuie eliminate încă de la începutul terapiei. În faza iniţială, pacientul cu boală malignă are nevoie de un bun terapeut şi respectiv dietetician care a înţeles particularităţile metabolice comune tuturor celulelor canceroase. Prezentăm aceste aspecte în mod detaliat la seminariile de medicină integrativă sub egida UMF Carol Davila, care vor avea loc şi în acest an, în Bucuresti, începând cu luna feburarie. În acest sens, este esenţială înţelegerea rolului zaharurilor, în special al glucozei şi fructozei, în metabolismul energetic al celulelor canceroase. Aceste celule se hrănesc predominant cu zahărul pe care-l iau din sângele pacientului şi, ca atare orice creştere a glicemiei sangvine, conduce la o accelerare a multiplicării tumorale. Acest zahăr, absolut necesar celulei canceroase, este metabolizat pe cale glicolizei aerobe (efectul Warburg) cu producerea unei cantităţi crescute de acid lactic pe care celula canceroasă îl elimină în spaţiul extracelular cu toate mijloacele pe care le are la dispoziţie.  Eliminarea continuă a protonilor de hidrogen şi a acidului lactic asociată cu acumularea intracelulară de elemente reductive precum Glutationul, cysteina, NADH-ul şi, în special, glucoza, conferă celulei canceroase o stare de redoză asociată cu un pH alcalin care îi permite o multiplicare permanentă, similară cu cea a celulelor embrionale sănătoase.

Pe de altă parte, starea de acidoză extracelulară (mărirea acidităţii sângelui, datorită unor tulburări funcţionale în organism – n.r.) realizată prin mecanismul menţionat mai sus conduce atât la avansarea rapidă a tumorii în ţesuturile înconjurătoare prin activarea proteazelor corespunzătoare, cât şi la anihilarea activităţii celulelor sistemului imun, care rămân paralizate la locul tumorii, contribuind la creşterea în dimensiuni a acesteia. Ca atare, scopul unei terapii nutriţionale adecvate nu poate fi decât reducerea consumului de glucoză a celulelor tumorale, eliminarea redozei intracelulare necesare multiplicării şi compensarea corespunzătoare a acidităţii extracelulare. Atât intervenţiile din clinica noastră cât şi studiile universitare la nivel mondial pe care le-am prezentat în cadrul conferinţei demonstrează rezultate clinice deosebite în acest sens.

Spre exemplu, corectarea acidozei extracelulare poate fi efectuată extrem de simplu prin administrarea lactatului sau a bicarbonatului de sodiu, fapt care reface capacitatea celulelor sistemului imun de a ataca periferia tumorii şi reduce dramatic capacitatea de metastazare a tumorii. Studiile americane şi europene în acest domeniu aduc dovezi zdrobitoare în acest sens, desigur o veste proastă pentru firmele de medicamente, întrucât bicarbonatul care costă 2 lei poate fi folosit extrem de eficient în combaterea acidozei extracelulare şi a metastazărilor, reducând frecvenţa şi intensitatea acestora. În mod similar, pentru inhibarea redozei celulare avem nevoie de o dietetică pro-oxidativă, deci cu elemente nutriţionale cu un potenţial redox ridicat, cum ar fi anumite sucuri de legume. Acestea consumă rezerva reductivă a celulelor tumorale şi, asociate cu inhibitori de carboanhidrază, o altă enzimă extrem de puternic exprimată în celulele tumorale, reduc eliminarea protonilor din celulă, crescând acidifierea intracelulară şi inducând apoptoza (moartea) celulei canceroase.

CELULELE CANCEROASE SE HRĂNESC CU GLUCOZĂ!!!

– Care sunt cele mai importante aspecte care trebuie avute în vedere la nutriţia pacientului afectat de cancer?   

Cel mai important factor îl reprezintă reducerea consumului de glucoză, ori aici sunt diferite tehnici care vizează atât reducerea intrării glucozei în celula canceroasă prin inhibarea transportorilor de glucoză, cât şi, în primul rând, prin reducerea nivelurilor sangvine ale glucozei circulante. Este esenţial pentru un pacient cu boală canceroasă ca medicul să îi prescrie o dietă hipocalorică, o dietă ketogenă, cel puţin pentru perioada imediat dinainte şi după terapia anticanceroasă clasică, cu 3 zile înainte de chimioterapie şi 3 zile după chimioterapie. Această dietă ketogenă, la rândul ei, are un potenţial redox pro-oxidativ consumând rezervele celulei tumorale şi făcând-o mult mai sensibilă atât la chimioterapie, cât şi la terapia cu radiaţii. Acelaşi coleg care îi demonstrează pacientului unde se află tumorile în corpul său prin testul aşa-numit PET-CT, prin care este perfuzată în sânge o moleculă de glucoză marcată, care se duce ca un trasor, ca un magnet, la locul tumorii, ar trebui să explice pacientului că este imperios necesar să renunţe la carbohidraţii simpli de genul pâinii, făinoaselor, paste, prăjituri, dulciuri de tot felul, fructe dulci bogate în fructoză sau a legumelor bogate în zahăr, precum sfecla, care nu fac decât să hrănească celula tumorală. Din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Acelaşi coleg care-i arată pacientului cu ajutorul glucozei marcate unde sunt tumorile sale, după administrarea chimioterapiei, îi face perfuzii cu glucoză „pentru a-i fortifica organismul”. Asta se întâmplă în Institutele Oncologice din România, din Olanda, din America, din Germania s.a.m.d..

– Ce înseamnă pentru pacienţi ingnorarea acestor recomandări alimentare?   

Această ignoranţă privind aspectele metabolice centrale ale celulei canceroase poate fi fatală pacientului şi poate anula toate efectele terapiei clasice. Deci, faptul că pacientul pleacă acasă fără nici o recomandare nutriţională şi este lăsat să mânănce ceea ce vrea sau faptul că însuşi medicul face greşeli şi îi administrează după chimioterapie injecţii cu fier, care se duce ca un magnet la locul tumorii, favorizează în mod evident creşterea tumorală. Orice perfuzie cu fier sau alimentele bogate în fier, cum ar fi carnea roşie, nu fac decât să accelereze dramatic creşterea masei tumorale.

Colegi cu o oarecare orientare în medicina ortomoleculară care vor să ajute pacientul cu suplimente alimentare, greşesc în momentul în care înaintea şi în timpul unei terapii oncologice bombardează pacientul cu anti-oxidanţi ce anulează efectul pro-oxidativ antitumoral al terapiei clasice. Anumiţi anti-oxidaţi sunt valoroşi şi pot fi folosiţi în tratamentul tumorilor maligne, dar pentru asta trebuie să se înţeleagă care sunt mecanismele şi care sunt anti-oxidanţii care intră în discuţie. Zincul sau vitamina E, spre exemplu, în cazul pacientului cu cancer, pot fi profund dăunătoare, accelerând dramatic creşterea tumorală. Există lucrări ştiinţifice internaţionale în acest sens. 

– Ce ar trebui să ştie oamenii în ceea ce priveşte prevenţia cancerului?  

Nutriţia pacientului neoplazic sau profilaxia bolii trebuie să aibă în vedere administrarea unor alimente cu indice glicemic scăzut, eliminarea factorilor nutritivi precum zaharurile simple şi glucidele simple, precum făinoase sau dulciuri, administrarea legumelor, fibrelor, anumitor forme de proteine cu Omega 3, cum ar fi carnea proaspătă de peşte, uleiurile cu Omega 3 şi altele, care să întărească apărarea imunitară, oferind în acelaşi timp cât mai puţine elemente pentru energetica celulei tumorale. În acest sens, dietele ketogene bogate în proteine şi lipide sunt deosebit de importante întrucât celulele tumorale nu pot folosi aceste elemente în metabolismul energetic. Dar şi aici înregistrăm excepţii în câteva forme de cancer pe care le discutăm în detaliu în cadrul cursurilor de la UMF Bucureşti.

CANCERUL ŞI CHIMIZAREA MÂNCĂRII…

– Cum arată dieta dumneavoastră personalizată?

Întrucât nu sufăr de alergii, nu am nevoie de o dietă personalizată pe care să o urmăresc în fiecare zi pentru a mă feri de contactul cu alimentele nocive. Ştim însă cu toţii că, de la o anumită vârstă, după ce ai trecut de 40-50 de ani, metabolismul energetic se schimbă, iar tendinţa de acumulare a grăsimii abdominale şi viscerale creşte rapid pe măsura scăderii producţiei de HGH şi testosteron. Paralel, scade treptat şi masa musculară. Contra acestor evoluţii mă apăr printr-o dietă cu indice glicemic scăzut, din care elimin pe cât posibil pâinea, făinoasele şi dulciurile, ceea ce-mi permite două lucruri esenţiale:

1. Să menţin o insulinemie şi o glicemie constante;

2. Să evit accesele de foame şi ca atare să pot lucra 14-18 ore fără să mănânc. Pe măsură ce înaintăm în vârstă nu este o idee bună să forţăm ultimele rezerve ale corpului cu creşteri inutile de insulină, care pot induce în timp rezistenţă la insulină, sindromul metabolic şi depunerea grăsimii periferice cu toate efectele secundare precum obezitate, diabet, boli cardiovasculare şi aşa mai departe. Din păcate, nici în cazul diabetului soluţiile de tratament nu sunt cauzale, preferându-se administrarea de insulină ani de zile în cazul diabetului de tip I, sau a substanţelor anti-diabetice la diabetul de tip II, în loc să se identifice şi să se elimine tocmai alimentele cu indice glicemic crescut ce produc aceste descărcări masive de insulină.

Prin urmare, cel mai simplu lucru pentru mine este să rămân la această dietă cu indice glicemic scăzut şi să prestez o activitate fizică în măsura timpului disponibil.

– Cum priviţi consumul de carne de către pacienţii cu cancer?  

Carnea roşie este dăunătoare pacienţilor cu cancer din cauza concentraţiei crescute în fier şi glutamină. În plus, nitrozaminele şi alte organotoxine care apar în urma procesului de prăjire al cărnii au un potenţial carcinogenic foarte ridicat. Se poate folosi, în schimb, carnea de peşte proaspăt, care e bogată în Omega 3, o dată la două sau la trei zile. Dar în primul rând, aceşti pacienţi trebuie să adopte dietele hipoglicemice bazate pe sucuri de legume, cu un potenţial redox corespunzător celulei canceroase. Proteine se pot obţine şi din carnea de găină sau curcan, dacă păsările nu au primit în hrană xenobioticele, estrogenii şi pesticidele care accelerează în special creşterea tumorilor endocrine, ovariene sau de prostată. Explozia pe care o înregistrăm în cancer în ultimii 40 de ani are de a face tocmai cu chimizarea mâncării şi cu acumularea în corp a diversilor poluanţi, de la pesticidele, solvenţii, detergenţii şi coloranţii cu care venim în contact şi până la aliajele metalice dentare sau oalele de gătit din oţel, inox, cupru sau aluminiu şi care eliberează zi de zi metalele respective (nichel, crom, cositor, cadmiu, fier, plumb, mercur, zinc s.a.) în mâncarea gătită pe care o ingerăm. Studiile noastre publicate în jurnale medicale europene şi americane arată că aceste metale ating nivele maxime în tumorile maligne investigate! Prin urmare recomandăm la curs folosirea oalelor de ceramică, de sticlă Jena sau de lut.   

– Ce rol are stresul în bolile canceroase?  

Atât stresul oxidativ cât şi stresul psiho-social joacă un rol important în slăbirea capacităţilor sistemului imun. Pacienţii aflaţi sub un stres continuu acuză boli infecţioase recidivante şi prezintă un risc crescut pentru apariţia primelor focare tumorale. Dar şi polimorfismele genetice care avansează de la o generaţie la alta, în special cele privind enzimele de dezintoxicare, pot fi o cauză majoră pentru acumularea de substanţe toxice în corp, care la rândul lor pot induce stresul oxidativ mai sus amintit.

John Ionescu este un biochimist şi imunolog de origine română, stabilit de circa 30 de ani în Germania, unde a fondat Clinica Specială Neukirchen din Bavaria, o clinică de medicină integrativă specializată în tratarea celor mai dificile boli alergice, dermatologice şi de mediu. (www.spezialklinik-neukirchen.de) Ionescu este autorul a peste 230 de lucrări ştiinţifice de cercetare, lector la catedra de medicină nutriţională la Donau Universităt Krems (Austria) şi profesor asociat de medicină integrativă şi dermatologie oncologică la Universitatea Carol Davila din Bucureşti. Până în 2006, a fost profesor de biochimie medicală la Capital University, Washington DC. Ionescu este membru al unor societăţi precum Academia Europeană de Alergologie şi Imunologie Clinică, al Societăţii Germane de Toxicologie, al Academiei Americane de Medicină Anti-Aging şi al Academiei Europene de Medicină a Mediului. Ionescu a fondat companiile “Bio-Data” şi “Energy Cosmetic” din Bavaria. Cercetătorul este iniţiatorul şi susţinătorul Cursurilor de Medicină Integrativă în România, instruind anual, începând din 2006, sute de medici din toată ţara. În 1976, a absolvit cursurile Facultăţii de biochimie şi imunologie din Bucureşti,  pentru ca în 1980 să se stabilească în Germania, unde a urmat specializarea in medicina integrativă si a primit titlul de Doctor în biochimie medicală al Universităţii din Saarbrücken.

Citeste mai mult: adev.ro/ojvfxl

The post Nutriția și cancerul appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Decizia medicilor de a nu prescrie pacienţilor cu cancer o anumită dietă poate să fie fatală pentru aceştia, susţine John Ionescu, director ştiinţific şi fondator al „Clinicii Speciale Neukirchen” din Germania şi profesor asociat de medicină nutriţională în Austria şi România. Cercetătorul atrage atenţia asupra importanţei nutriţiei funcţionale în tratarea bolilor cronice şi ne descrie propria sa dietă. 

John Ionescu, director ştiinţific şi fondator al “Clinicii Speciale Neukirchen”, (Germania), profesor asociat de medicină nutriţională la „Donau Universităt Krems” (Austria) şi profesor asociat de medicină integrativă şi dermatologie oncologică la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, a fost prezent, în noiembrie 2016, la Cluj-Napoca, la a VI-a ediţie a Conferinţei Internaţionale „Nutriţia – Medicina viitorului”, organizată de Asociaţia Nutriţie şi Sănătate, împreună cu Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Cercetătorul a vorbit, cu această ocazie, cu reporterul „Adevărul” despre importanţa nutriţiei în tratarea bolilor cronice şi în special a cancerului.

NUTRIŢIA – MEDICINA VIITORULUI!   

Cum este promovată nutriţia în şcoli şi la nivelul medicilor din România?  

Am fost bucuros să constat că şi în România s-au făcut primii paşi în promovarea acestei discipline, mă refer în special la Nutriţia Funcţională şi Nutriţia Medicală, care este o ramură deosebit de importantă în managementul bolilor cronice. Din păcate, această linie de dezvoltare este foarte recentă şi ca atare pot să spun, din experienţa de 30 ani pe care o am în acest domeniu, că terapiile clasice în bolile cardio-vasculare, în bolile alergice şi dermatologice, în bolile autoimune şi în bolile neoplazice nu au benficiat până de curând de acest ajutor de mare valoare al nutriţiei funcţionale, nici în România si nici pe plan european, referindu-mă aici la curricullum-ul instituţiilor de educaţie medicală din tară şi din comunitatea europeană. În ultimii ani, constatăm atât în UE, cât şi în România că încet-încet sub presiunea pacienţilor şi prin apariţia unui mare număr de suplimente alimentare, iniţial pe piaţa americană şi ulterior pe piaţa europeană, interesul pentru acest fel de medicină nutriţională a crescut enorm. Ca atare, efectul pe care-l observăm la ora actuală prin apariţia primelor şcoli sau catedre de medicină funcţională şi de nutriţie ataşate facultăţilor de farmacie sau medicină, cum e şi cazul României, este urmarea cererii masive din partea pacienţilor, nimic altceva. Am fost bucuros să constat că şi la Cluj putem vorbi de o nutriţie funcţională şi, respectiv, de o nutriţie medicală exemplificată printr-o serie de studii prezentate în cadrul acestei conferinţe.

Este nutriţia medicina viitorului?  

Dacă dăm timpul înapoi până în vremea lui Hipocrate, tocmai acest părinte al medicinei sugera discipolilor săi ca nutriţia să devină medicina pe care o vor practica. Deci, încă din Antichitate primim acest îndemn al părintelui medicinei pe care-l regăsim în diferite forme de medicină tradiţională din Asia şi Europa. Problema care există încă în Romănia şi la nivel european este tocmai modul de integrare al acestei noi forme educaţionale în curriculum-ul facultăţilor de medicină şi propagarea ei atât la studenţii care vor beneficia în viitor de aceste cunoştinţe, cât şi la colegii medici care nu au avut posibilitatea să cunoască aceste intervenţii nutriţionale.

Care ar fi particularităţile tratamentelor nutriţionale oferite în clinica din Germania pe care aţi fondat-o?  

La conferinţă am expus câteva metode pentru identificarea alimentelor cu potenţial inflamator în cazul unor boli alergice, dermatologice, cardiovasculare şi în cancer. Am continuat cu o sinteză a direcţiilor de tratament pe care le urmăm la Spezialklinik Neukirchen din Bavaria. Terapiile pe care le practicăm sunt integrative, adresându-se cauzelor bolilor respective şi nu simptomelor. Datorită abordării riguros ştiinţifiice a programului diagnostic şi terapeutic şi datorită rezultatelor obţinute de-a lungul timpului, aceste tratamente sunt decontate integral de către Casele de Sănătate din Germania, Austria, Belgia,Olanda şi alte ţări din UE de peste 25 ani. Întrucât pacientul nu ştie care dintre alimentele preferate îi produce reacţiile inflamatorii, am prezentat testele speciale de imunitate umorală şi celulară absolut necesare în identificarea antigenelor alimentare incriminate alături de testele pe care le facem pentru detectarea reacţiilor pseudo-alergice – cum ar fi intoleranţele la lactoză, fructoză, amine biogene (histamină, tiramină, octopamină) şi la gluten. Datele obţinute fac inputul unui program special de dietetică integrativă (Food Allergy Control), care, perfecţionat timp de 20 ani, permite atât însumarea tuturor datelor privind alergiile şi intoleranţele alimentare, cât şi procesarea acestor date cu elaborarea unei diete personalizate pentru pacientul respectiv în aşa-numitul sistem de rotaţie.

Pe scurt, după eliminarea tuturor antigenelor incriminate în reacţiile inflamatorii dovedite la acest pacient, alimentele permise sunt oferite într-un program de rotaţie de 4 zile, grupele de alimente din prima zi revenind pe masă în ziua a 5-a, cele din ziua a 2-a revin în ziua a 6-a şi aşa mai departe, tocmai pentru a evita o nouă sensibilizare la noi alimente. Această rotaţie împiedcă sistemul imunitar să răspundă printr-o nouă sinteză de anticorpi sau prin sensibilizarea limfocitelor T, o măsură extrem de importantă pentru evitarea recidivelor. Tratamentul se face fără a folosi cortizon, antihistaminice sau imunosupresoare. Este evident că numai o terapie cauzală poate duce la un efect de dispariţie a simptomelor pe termen lung. Nutriţia personalizată o asociem cu asanarea microbiomului intestinal, total deranjat în bolile respective, şi cu eliminarea unor mari cantităţi de toxine industriale şi metale grele acumulate în corpul pacienţilor. Acest program este la fel de valabil prin potenţialul anti-inflamator şi detoxifiant atât în bolile alergice dermatologice cât şi în bolile autoimune, cardiovasculare şi neoplazice. În boala canceroasă apar aspecte speciale pe care trebuie să le luăm în calcul. Programul poate fi accesat online şi de colegii din România prin simpla luare de contact cu firma Food Allergy Control  www.allergy-diet.com şi preluat în practica curentă.

Ce ar trebui să ştie un pacient despre nutriţia funcţională? 

După cum am amintit, secţiile de medicină integrativă au fost introduse în instituţiile de învăţământ superior la presiunea pacienţilor, care a crescut imens în ultimii 10 ani şi datorită posibilităţii de informare prin internet. Pacientul auzind şi citind pe internet despre terapiile cu „funcţional food” au confruntat medicii cu aceste noutăţi. De cele mai multe ori, medicul necunoscând materia în cauză, o respinge pentru a nu se face de râs în faţa pacientului, nedorind să-şi arate ingnoranţa în domeniul respectiv. Faptul că instituţiile de învăţămând superior au introdus astfel de programe este un pas imens înainte, pentru că tocmai la acest nivel trebuie să aibă loc transferul de informaţie, în sălile de curs! Studentul este viitorul medic, el trebuie să ştie ce posibilităţi de tratament are în afara medicinei simptomatice care se aplică acum. Numai studentul poate afla şi poate oferi acest nou val de informaţie pacientului, după absolvirea facultăţii. Tânărul medic poate veni cu aceste gen de informaţie înlocuind măcar o parte din schemele terapiilor simptomatice cu tratamente care se adresează cauzelor şi nu simptomelor bolii.

Citeste mai mult: adev.ro/ojvfxl

The post NUTRIŢIA, MEDICINA VIITORULUI, ne spune John Ionescu appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Limbajul corpului influenţează modul în care ne percep ceilalţi, dar poate schimba şi modul cum ne vedem noi înşine. Psihologul social Amy Cuddy ne demonstrează cum „poziţiile corporale specifice puterii” – a sta într-o postură care insuflă siguranţă în sine, chiar şi când nu ne simţim siguri pe noi – pot influenţa nivelurile de testosteron şi de cortizol din creier şi pot avea chiar un impact asupra şanselor noastre de succes.

Nu vă prefaceți până reușiți, prefaceți-vă până vă schimbați!

Tiny tweaks – big changes!

Configurați-vă creierul să crească nivelul de testosteron și să scadă cortizonul, astfel, din corp influențăm starea psihică și mentală, toate demostarate științific, după cum ne spune aici, Amy Cuddley.

Sursa: AICI

The post AMY CUDDLY despre limbajul trupului appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Empatia și simpatia nu sunt doar două abordări diferite pentru a face față provocărilor emoționale ale celorlalți. Ele sunt răspunsuri diametral opuse în multe moduri importante.

Simpatia ridică problemele altora la distanță de noi, ne plasează într-o poziție de superioritate și „conduce separarea”, spune naratorul filmului, Dr. Brené Brown.

Empatia, pe de altă parte, presupune internalizarea sentimentelor celuilalt. Această experiență împărtășită conduce spre o legătură interpersonală, spune ea. „Ceea ce face ca lucrurile să fie mai bine, este tocmai legătura.”

The post Brené Brown despre empatie appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Peștele gras

Peștele gras este unul dintre cele mai sănătoase alimente. Somon, sardine, hering, anșoa și macrou sunt cele mai bune surse de acizi grași omega-3 DHA si EPA, care au beneficii majore pentru sănătatea inimii. Consumul acestora în mod regulat este deosebit de important pentru diabetici, care au un risc crescut de boli de inima si accident vascular cerebral. O serie de studii actuale sugereaza că persoanele care consumă pește gras regulat au un risc mai mic de insuficiență cardiacă și sunt mai puțin susceptibile de a muri de boli de inimă. Peștele este, de asemenea, o mare sursă de proteine de înaltă calitate, care ajută să crească și rata metabolică, intesificându-se arderile calorice.

Frunzele verzi

Legumele cu frunze verzi sunt extrem de hrănitoare si sărace în calorii. Sunt, de asemenea, sărace în carbohidrați, care pot ridica nivelul zahărului în sânge mult mai puternic decât alți nutrienți. Spanac, kale, frunze de pătrunjel, măcriș, ștevie, rucola, salată verde – surse bune de vitamine și minerale, inclusiv vitamina K sau C. Într-un studiu se arăta cum creșterea aportului de vitamina C reduce markerii inflamatorii pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 2 sau pentru cele cu tensiune arterială ridicată. În plus, frunzele verzi sunt surse bune de luteina si zeaxantina, antioxidanți valoroși organismului. Acești antioxidanți protejează ochii de degenerescență maculara si cataracta, complicații ale diabetului zaharat.

Scorțișoară

Scorțișoara este un condiment delicios cu o activitate puternic antioxidantă. O serie de studii controlate au aratat ca scorțișoara poate scadea nivelul de zahăr din sânge și de a îmbunătăți sensibilitatea la insuliă. O analiză recentă demonstrează cum scorțișoara are o bună acțiune și asupra colesterolului și trigliceridelor, scăzând nivelul lor. Nu depășiți o linguriță pe zi – cantitatea de cumarină este bine să fie în cantități optime pentru organism – și alegeți întotdeauna tipul Ceylon, aceasta este adevărata ”scorțișoară medicament”!

Ouăle de la găine crecute acasă

Ouăle oferă beneficii uimitoare pentru sănătate, fiind considerate un aliment complet. Consumul de ouă regulat poate reduce, de asemenea, riscul de boli de inima în mai multe moduri. Vorbim de ouăle fierte sau pregătite astfel încât albușul să fie tare și gălbenușul moale, acesta este oul ca și aliment comple! Nu vorbim de omlete prăjite sau de ouăle cu gălbenușul tare, mare atenție la aceste aspect esențiale. Gălbenușul moale, crud, este o excelentă sursă de colesterol bun HDL dar, odată prăjit sau transformat termic solid, se transformă în colesterol rău LDL. Într-un studiu, s-a arătat că persoanele cu diabet zaharat de tip 2 care au consumat 1 ou pe zi, ca parte a unei diete bogate în proteine au avut îmbunătățiri la nivelul colesterolului si zahărului din sânge. În plus, și oul este o sursă de B-uri, D, de luteina si zeaxantina, antioxidanti care protejeaza în principal ochii.

Broccoli

Broccoli este una dintre legumele cele mai nutritive și studiate dintre crucifere. O jumătate de cană de broccoli fiert conține doar 27 de calorii și 3 grame de carbohidrați digerabili, împreună cu substanțe nutritive importante, cum ar fi vitamina C sau magneziu. Studiile pe diabet au descoperit ca broccoli poate ajuta la niveluri mai mici de insulină și de a proteja celulele de radicalii liberi produși în timpul metabolismului. Mai mult decât atât, broccoli este o altă sursă bună de luteina și zeaxantină. Acești antioxidanți importanți ajută la prevenirea bolilor de ochi. Broccoli este încărcat cu fitonutrienți, care pot proteja împotriva diferitelor boli, conține sulforafanul – compusul ce face parte din cele mai bine văzute suplimente nutriționale de pe piața actuală.

Iaurtul grecesc

Iaurtul grecesc este o alegere excelentă dintre lactate, pentru diabetici. A fost demonstrată îmbunătățirea nivelului glicemic si capacitatea de a reduce riscul de boli de inima, probabil, în parte din cauza probioticelor pe care le conține. Fiind o sursă bună de proteină, ajută la ridicarea ratei metabolice și la obținerea senzației de sațietate. Ajută astfel în dieta pentru slăbit, prin reducerea apetitului și scăderea aportului caloric. 

Fructele cu coajă

Fructe cu coajă sunt delicioase și hrănitoare. Toate tipurile de nuci conțin fibre și sunt sărace în carbohidrați digerabili, cu toate că unele au mai mult decât altele. Un consum regulat și ponderat (un pumn deschis/zi!), ar ajuta la reducerea proceselor inflamatorii și la scăderea glicemiei. Un studiu realizat pe persoane cu diabet zaharat, care au avut în dietă 30 de grame de nuci/zi timp de un an, au pierdut în greutate și au înregistrat o reducere semnificativa a nivelului de insulină. Aceasta constatare este deosebit de importantă pentru că persoanele cu diabet zaharat de tip 2 au de multe ori niveluri crescute de insulina, ce sunt legate de obezitate. În plus, unii cercetători cred că un nivel cronic ridicat de insulină crește riscul altor boli grave, cum ar fi cancerul si boala Alzheimer.

Afinele

La prima vedere, menţionarea lor în contextul dat ar părea paradoxală, deoarece sunt nişte fructe destul de dulci. Totuşi, efectele benefice, garantate de substanţele vegetale secundare existente în ele, cântăresc mai greu decât dezavantajul reprezentat de conţinutul lor de zahăr. Sunt recomandate, în primul rând, în scopul de a preveni retinopatia diabetică, degradarea cu consecinţe dramatice a vaselor de sânge de pe retină, provocată de diabet.

Migdalele

În anul 2007, iniţiatorii unui studiu canadian au invitat nouă voluntari sănătoşi la o „masă” ce consta dintr-un singur fel de mâncare: pâine albă. Lângă ea, aveau de consumat 30, 60 sau 90 grame de migdale. Acestea au atenuat creşterea nivelului glicemiei provocată de pâine, iar efectul a fost direct proporţional cu doza. Având în vedere şi densitatea lor calorică mare, nu vă îndemnăm în niciun caz să înghiţiţi migdalele cu pumnul, însă n-ar fi o idee rea să gustaţi câţiva sâmburi, la începutul sau la sfârşitul meselor.

Produsele lactate

Un studiu din anul 2007 a atras atenţia asupra legăturii dintre carenţa de vitamină D, consumul insuficient de lactate şi apariţia diabetului de tip 2. Vitamina amintită are în organismul nostru, printre altele, şi rolul important de a lucra mână în mână cu calciul. Cercetările au pus în evidenţă un fapt care ne dă speranţă: la persoanele aflate în stadiul de prediabet, administrarea de suplimente nutriţionale cu calciu şi vitamina D poate împiedica declanşarea diabetului de tip 2. Aşadar, faceţi loc în meniul dvs. zilnic laptelui degresat, iaurtului şi altor produse lactate. Surse bune de vitamină D sunt şi somonul, macroul şi sardinele.

Căpșunile

Căpșunile sunt printre cele mai nutritive fructe, pline de fitonutrienți și antioxidanți – antocianine -, cu un indice glicemic scăzut. Antociani s-au dovedit eficienți în a reduce colesterolul si nivelul de insulină. O portie cât o cană de căpșuni conține 49 de calorii si 11 grame de carbohidrati. De asemenea, această porție oferă o doză de vitamina C, cu beneficii anti-inflamatorii suplimentare pentru sănătatea inimii.

Ceapa şi usturoiul

Nu ne putem imagina dieta mediteraneană fără ceapă şi usturoi. Totodată, cele două legume sunt de folos în prevenirea şi tratarea diabetului de tip 2. În Asia, în Orientul Mijlociu, dar şi în Europa, există de multă vreme tradiţia de a combate diabetul cu ceapă crudă, iar între timp, s-a descoperit şi o explicaţie ştiinţifică: substanţele active din bulbii de ceapă stimulează metabolismul diabeticilor. La rândul lui, usturoiul dă un impuls celulelor beta din pancreas, poate coborî nivelul glicemiei şi previne complicaţiile cardiovasculare asociate cu diabetul.

Căutaţi diverse modalităţi de a folosi mai mult ceapa şi usturoiul crude în alimentaţia dvs. S-ar putea să vă creeze unele probleme, însă este sigur că veţi profita în mai mare măsură de principiile lor active.

Usturoiul

Usturoiul este o plantă delicioasă cu beneficii asupra sănătății impresionante. Antbiotic natural, un singur cățel de usturoi crud conține numai 4 calorii si 1 gram de carbohidrați. O serie de studii au arătat că poate reduce inflamația din corp, scade nivelul de zahăr din sânge și cel al colesterolului LDL la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Acesta poate fi, de asemenea, foarte eficient în reducerea tensiunii arteriale. Într-un studiu, persoanele cu hipertensiune arterială necontrolată care au luat usturoi timp de 12 săptămâni, în medie, pot înregistra o scădere de 10 puncte a tensiunii arteriale. Usturoiul, bun pentru inimă, bun în afecțiunile date de un nivel ridicat aș glicemiei în sânge, un antibiotic general pentru întregul organism.

Ulei de măsline extra-virgin

Acest tip de ulei este extrem de benefic pentru sănătatea inimii. Conține acid oleic, un tip de grasime mononesaturată, care a fost demonstrat că aduce îmbunătățiri la nivelul concentrației de trigliceridel si HDL, care este colesterolul bun. Uleiul de măsline fiind plin de antioxidanți numiți polifenoli, fiind singurul dovedit în a reduce riscul bolilor de inima. Asigurați-vă că alegeți uleiul de măsline extra-virgin adevărat, multe uleiuri de măsline sunt amestecate cu uleiuri mai ieftine, cum ar fi cel de porumb și soia.

Rădăcina de cicoare

Numeroase studii au confirmat faptul că rădăcina de cicoare, a cărei principală substanţă activă este inulina, are un efect pozitiv, stabilizator, asupra nivelului glicemiei. Prăjită şi transformată în pulbere, ea se comercializează atât în supermarketuri, cât şi în magazinele naturiste, ca înlocuitor al cafelei. Folosiţi-o în diverse combinaţii (chiar şi cu cafea, de ce nu?), pentru a vă prepara tot felul de băuturi plăcute la gust.

Hrişca

Data viitoare când aveţi poftă de clătite, preparaţi-le din făină de hrişcă. Nu numai că vor avea un gust excelent, dar vă vor reduce şi glicemia. Singura condiţie va fi să rezistaţi tentaţiei de a le îndulci cu sirop.

Prunele uscate

Un studiu recent al Ministerului Agriculturii din SUA indică faptul că borul poate reduce cantitatea de insulină necesară pentru stabilizarea nivelului glicemiei. Prunele uscate reprezintă sursa cea mai accesibilă, de unde aveţi posibilitatea să vă aprovizionaţi cu acest oligoelement. În plus, ele sunt şi foarte bogate în fibre. Borul se mai găseşte în prune proaspete, căpşuni, piersici, varză, sparanghel şi roşii.

Cuişoarele

Cândva, pe vremea bunicilor noastre, erau întrebuinţate ca remediu pentru calmarea durerilor de dinţi: o picătură de ulei de cuişoare, pusă direct pe dintele dureros. Însă ele au şi alte calităţi – eugenolul pe care îl conţin stimulează secreţia de insulină. Pacienţii cu diabet insulinodependent ar putea mări eficienţa hormonului pancreatic, consumând o anumită cantitate de cuişoare (500 miligrame s-au dovedit a fi o doză adecvată). Pentru început, încercaţi să puneţi câteva cuişoare în ceaiul dvs. preferat.

Sparanghel

o portie de sparanghel are doar 5 grame de carbohidrati si numai 20 de calorii, dar este bogata in fibre, antioxidanti si acid folic. Mai contine glutation, despre care se stie ca scade nivelul zaharului din sange si mareste productia insulinei.

Avocado

Cei mai multi dintre noi stiu ca avocado este bogat in grasimi monosaturate, benefice pentru inima, pentru ca scad nivelul de colesterol si, in consecinta, riscul atacului de cord si a bolilor de inima. Un studiu din 2008 publicat de Revista Americana de Nutritie Clinica (2) arata ca grasimile vegetale nesaturate pot reduce semnificativ riscul aparitiei diabetului de tip 2. Avocado se poate folosi in guacamole, se poate felia si adauga in salate sau in sandvisuri. Avocado trebuie cumparate cand sunt un pic moi si de culoare verde inchis.

Murele

Murele nu sunt doar delicioase, sunt pline de flavonoide si  antioxidanti. Continutul ridicat de fibre si de vitamina C si E fac din acestea alimentul ideal pentru stabilizarea zaharului din sange. Poti savura murele atat proaspete cat si congelate pe tot parcursul anului. Pot fi consumate in smoothie-uri de fructe, cu cereale integrale sau simple. Murele sunt dulci de la natura si nu au nevoie de niciun adaos.

Fasolea garbanzo 

Denumita uneori si naut, acest tip de fasole este bogat in fibre si are un continut redus de grasimi. Fasolea garbanzo are continut ridicat proteic si poate inlocui proteina animala din alimentatie – carnea rosie, laptele si branza care au continut ridicat de grasimi saturate. Fasolea garbanzo se poate gati acasa sau se poate cumpara la conserva; dar alegeti varianta cu continut scazut de sare. Fasolea garbanzo este minunata daca este racita si adaugata intr-o salata de verdeturi. Poate fi folosite si in supe, ca inlocuitor de carne in chili sau spaghete, sau hummus, pasate, amestecate cu ulei de masline.

Merele 

Merele au continut ridicat de fibre, antioxidanti si vitamina C. Merele sunt usor

de introdus in alimentatie. Pot fi consumate ca atare sau taiate si adaugate

nei salate, cum ar fi salata Cobb. Merele pot fi luate ca desert la pachet. Speli

unul si-l adaugi pachetului de mancare. Daca nu-ti place aroma merelor

crisoare poti incerca alte soiuri, merele avand o varietate de apreciat din care

oricine isi poate gasi ceva pe gustul sau. Cele mai potrivite pentru diabetic

sunt inse merele padurete.

Ovazul 

Ovazul este bogat in fibre solubile. O dieta bogata in fibre, conform unui document publicat de Scoala de Medicina de la Harvard (4), previne constipatia, reduce nivelul colesterolului si tine sub control nivelul zaharului din sange. Deoarece fibrele din alimente sunt digerate diferit de alti carbohidrati, acestea nu necesita insulina si trec intregi prin tractul digestiv. Acest lucru da senzatia de satietate fara sa altereze nivelul de zahar din sange.

Semințele de Chia

Semințele de chia sunt un aliment minunat pentru persoanele cu diabet zaharat, fiind extrem de bogate în fibre, dar sărace în carbohidrați digerabili. Fibra vâscoasă din semințele de chia poate scadea nivelul zahărului din sânge prin încetinirea ratei la care produsele alimentare se deplaseaza prin intestin si sunt absorbite. Ele pot ajuta în procesul de slăbit, consumul lor reduce senzația de foame, dând senzația de plin. În plus, semințele de chia s-au dovedit a reduce tensiunea arterială și markerii tumorali inflamatorii.

Turmericul

Turmericul este un condiment cu beneficii pentru sănătate uimitoare. Ingredientul activ, curcumina, poate scădea nivelul de inflamație și de zahăr din sânge reducând și riscul de boli cardio-vasculare. Mai mult decât atât, curcumina pare a ajuta la sănătatea rinichilor, acest lucru este important, deoarece diabetul zaharat este una dintre cauzele principale ale bolii renale. Pentru o bună asimilare a curcuminei, este importantă diluarea sa într-un ulei cald, încălzit și în prezența piperinei din piperul negru. Întâlnit în gastronomia ayurvedică, este delicios în preparatele cu orez, cuș-cuș sau legume înăbușite. 

Ceaiul

Cafeaua şi ceaiul conţin cofeină, care stimulează metabolismul şi înlesneşte ţinerea sub control a greutăţii corporale. Dintre cele două, diabeticii ar avea însă o sumedenie de motive să prefere ceaiul. Adăugând extract de ceai verde în hrana unor animale bolnave de diabet, cercetătorii au constatat că el contribuie la prevenirea disfuncţiei cardiace, la scăderea colesterolului LDL şi creşterea colesterolului HDL, la reducerea valorii trigliceridelor, precum şi la menţinerea unei greutăţi normale. Persoanele participante la un studiu publicat ulterior în revista „Journal of the American College of Nutrition”, în anul 2007, au înghiţit o anumită cantitate de zahăr, cu trei variante diferite de lichid: apă simplă, apă cu cofeină şi ceai negru. Două ore mai târziu, băutorii de ceai aveau un nivel considerabil mai scăzut al glicemiei şi unul mai ridicat al insulinei, comparativ cu ceilalţi subiecţi.

LINTEA – excelentă, de 3-4/săptămână!

Legume cu indice glicemic redus, de consumat zilnic: 

– anghinare

– sparanghel

– germeni de bambus

– germeni de fasole

– germeni de varză creață (Bruxelles)

– broccoli

– conopidă

– țelină

– castravete

– ridiche albă

– ridiche roșie

– vânătă

– praz

– linte

– fasole (verde, colorată, năut)

– ciuperci

– bame

– ceapă

– ardei

– nap

– dovlecel

– mazăre

– sfeclă

– roșie

– castane comestibile

– măcriș de baltă (năsturel)

– varză (diferite sortimente si culori)

– salată de verdețuri (ca de exemplu: cicoare, andive, lăptuci, spanac, rucola, varza rosie, năsturel).

CEAI RECOMANDAT ÎN DIABET ZAHARAT și CONSTIPAȚIE CRONICĂ

1. Frunze de urzică
2. Teci de fasole
3. Trei frați pătați
4. Rizomi de pir medicinal
5. Fruct de anason
6. Coajă de crușin

CEAI RECOMANDAT ÎN tratamentul PANCREATITELOR și a DIABETULUI

1. Frunze de afin
2. Frunze de dud
3. Frunze de nuc
4. Frunze de urzică
5. Teci de fasole

Se amestecă în proporții egale și se bea 1-2 ceaiuri/zi, pănâ în ora 18. Infuzia se face dintr-o lingură de plante, lăsate 5 min în apa fierbinte, luată de pe foc.

Să vă fie de folos!

Sănătate și numai bine!

The post Alimente și ceaiuri recomandate în DIABET appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Societatea actuală, obișnuită cu dezbaterile deschise, învățată mereu să apeleze la câte un studiu științific. Parcă nimic nu are veridicitate fără argumentul unei ”cerecetări științifice”, dacă se poate să fie chiar de la Harvard, excelent!

Ne-am obișnuit ca în toate chestiunile legate de sănătate să presupunem că știința ar avea ultimul cuvânt. Din punct de vedere al hranei, alegerii ei, eu am toată convingerea că putem afla mult mai multe dacă ne întoarcem puțin privirea în isorie, tradiție și cultura locului în care suntem născuți. Poate că această privire în urmă înseamnă o cuprindere și înțelegere mult peste cercetările secvențiale după care ne ghidăm în acest moment. Ne-am deprins a afla totul rațional, ne-am pierdut intuiția și odată cu aceasta și simplitatea alegerilor. Ne complicăm nefiresc de mult realitatea, oare de ce?

Știința dovedește multe chestiuni legate de mâncare – nutrienți – boală – sănătate, face o treabă grozavă. Probabil că nu peste mult timp se va rezolva problema alimentației, creându-se pastille ce reprezintă masa perfecta, dar până atunci, ne putem întreba ”ce-i de făcut acum”?

Nu putem lăsa știința să ne ghideze orbește ce punem în farfuriile noastre, parcă mai e nevoie și de altceva…

Suntem mândri, în vărful piramidei trofice, singurii de pe pământ care au nevoie de consiliere pentru a decide ce să mânăncă. Stăm bine, merci! ”Am nevoie să-mi scrieți o dietă, combinații și gramaje pentru fiecare alegere, zi de zi! Ce să mânânc, cât să mănânc și în ce ordine?” Da, nici o problemă, se rezolvă!, dar asta nu este tot…

Primesc oameni spre consiliere, însă ei nu știu că tot ce-mi propun eu să le pot oferi este simpla întoarcere către ei, cunoașterea lor și a gustului lor. Nevoia lor primordială fiind regăsirea drumului drept, cu sens și rost, atât în alimentație, cât și în viețile lor. Și funcționează! Chair dacă la începutul primei ședințe aud de multe ori expreimată dorința de mai sus…

Trebuie să recunoaștem că ”nutriționismul” este foarte atractiv în zilele noastre, când avem rânduri-rânduri și mii de produse în hypermarket, cum să nu fie vorba despre ”era nutriționismului?”

Gândiți-vă, câți sunt implicați în povestea aceasta?

Consumatori, producători, dieteticieni, consilieri nutriționali, jurnaliști în domeniu, toți devenind ”must have” al societății actuale. Se creează diversificat, se îndeamnă la consum și, evident, toate sunt încercate, consumate, oameni caută permisiunea de a le savura. Un studiu nou, o nouă rectificare este mereu sursa apariției altei cărți, o altă dietă, altă poveste ce se vinde până apare altceva nou. Promovăm dieta fără grăsime, introducem carbohidrații și avem ”epidemie” de obezitate în lume. Descoperim apoi dieta bazată pe proteine și avem o boală de neoprit: cancerul. Ne jucăm de-a ”pune mama acasă masa!” Mama știa cel mai bine, simplu, din cultura tradiției sale de familie, cu ce să-și hrănească familia. Dar noi am plecat departe de aceste simplități. Stăm în laboratoare de cercetare și ne documentăm. Nu-i rău, doar că nu avem rezultatele la care ne așteptăm…

Cine cumpără cărți despre nutriție astăzi? Ce-i care le-au cumpărat și pe cele aflate pe piață ieri, și care nu au dat rezultat!”

Gyorgy Scrinis, cratorul termenului de ”nutriționism”, vorbea despre importanța gradului de procesare a alimentelor, mai mult decât conținutul în nutrienți. ”Alimentele naturale și cele industriale sunt singurele două grupuri de alimente pe care le-aș include într-o piramidă alimentară”, spunea el. Citiți etichetele produselor pe care le cumpărați? Este simplu atunci: căutați produse pe care să scrie ”100% produs integral!” Despre asta ne vorbesc mulți dintre cei care nu fac doar nutriție, în zilele noastre, cei care studiază stilul de viață al omului, în forma simplă și firească, în cultura sa proprie. Și, căutați un specialist care să vă consilieze nu în ce să mâncați, ci cum să vă regăsiți pe voi. Unul care să vă ghideze în regăsirea drumului către interiorul vostru. De aici va veni și firescul alegerilor, gustul bun și claritatea lor.

”Probabil că a savura mâncarea pe deplin – adică simți o plăcere care nu vine din ignoranță – este forma cea mai profundă a legăturii noastre cu lumea. Prin această plăcere conștientizăm și celebrăm dependența și recunoștința noastră, căci ne hrănim din mister, cu ființe pe care nu noi le-am creat și din forțe care sunt dincolo de înțelegerea noastră.” – Wendell Berry

Articol scris și publicat pe  timisoreni.ro

The post Avem nevoie de consiliere nutritionala? appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Oamenii întreabă tot timpul asta. Toată lumea dorește răspunsul magic pentru a se ridica și merge înainte, chiar și atunci când trupurile noastre ne spun să renunțăm și să fugim. Și, nu o ceșcă cu cafea ne va rezolva problema, asta știm deja, că este doar o mare amăgire!

Energia este ceva de explorat, aproape la fel ca un om de știință care creează o formulă nouă de produs, cu care iese pe piață. Ceea ce funcționează pentru soțul sau soția noastră poate că nu este cel mai bun și pentru dvs.

Dar, dacă aș scrie rețeta mea, ne mărturisește Dr. Oz, aceasta ar arăta astfel: ”încep cu o întindere de dimineață pentru a-mi pune în circulație sângele, adăug o pulbere verde în iaurt, pentru o doză bună de nutrienți necesari și pentru mai târziu. Iar, pentru o scânteie instantanee de energie, îmi place să ascult muzică. (Springsteen funcționează întotdeauna!).”

Acum, haideți să identificăm esențele energetice. Începeți cu trei întrebări:

1. Aveți suficient somn?
2. Consumați proteine ​​dimineața pentru a vă menține glicemia și energia mai îndelungată? 
3. Aveți suficientă apă în timpul zilei? Deshidratarea poate literalmente să vă scurgă de energie. Dacă răspunsul dvs. la oricare dintre acestea este nu, în ecuația dvs. de putere e nevoie de o ajustare în alimentație / dormit / băut.

Dacă toate acestea sunt cumva împlinite și cu toate astea, te simți încă epuizat, lipsită de energie? Atunci, uită-te la modul în care ai tendința de a face lucrurile. Te apuci de muncă și nu te lași până nu finalizezi tot ce ai de făcut? Copleșit și mai apoi epuizat de muncă? Cercetările arată că aveți nevoie de un timp de întrerupere (aproximativ 10 minute) după 50 de minute de muncă, pentru a cădea în conformitate cu ciclurile naturale ale corpului dvs. de energie. ”În loc de: Du-te, du-te, du-te, ar trebui să te gândești: Du-te, oprește-te, du-te.”

Petreceți următoarele 30 de zile jucându-vă cu sursele alimentare de energie. Când te surprinzi gândindu-te: ”Wow, m-am simțit așa astăzi”,  gândește-te la ce ai făcut bine. Poate că ați început să feliați un ou fiert peste pâinea prăjită și să beți ceva ceai verde (o mică cantitate de cofeină este bună dacă nu o folosiți ca un drog); sau ați făcut o plimbare până la locul unde ați servit prânzul, ceva mai departe decât de obicei, iar asta a adus un plus de energie; sau ați sorbit o delicioasă limonadă, pe la ora 15, iar aceasta va energizat. Orice ați făcut, repetați, atenți să fiți doar la voi, și asta doar 30 de zile!

”Dacă nimic nu mișcă acul, verificați-l cu docul”, spune Dr. Oz.

Secretul real al energiei?

Tu, și numai tu, o poți debloca, cu atenție asupra ta și conștiința celor bune de făcut – somn, stare psihică, dietă, hidratare.

Bibliografie:

Această articol despre sursele noastre de energie  a apărut inițial în ediția din decembrie 2015 a Dr. Oz „Buna Viață”.

http://www.drozthegoodlife.com/healthy-lifestyle/mental-health/a764/find-your-energy-formula/?src=socialflowFB

Articol scris și preluat de pe timisoreni.ro

The post Care este rețeta pentru mai multă energie? appeared first on Lavinia Melania Bratu.

Sistemul nostru nervos enteric este un ”copy-paste” al sistemului nervos central. Da, burta noastră conține un al doilea creier, delocalizat din zona capului, tocmai pentru asigurarea fără încetare a funcției noastre vitale primordiale: aceea de a ne hrăni. Chiar dacă creierul nostru se află în stare inoperantă – cum ar fi starea de coma, ori dacă măduva spinării este lezată -, ”ne putem ușor imagina necesitatea imperioasă a unui sistem digestiv funcțional în cazul pacienților paraplegici sau al celor aflați în coma”, rezumă Michel Neunlist.

Suntem într-o frumoasă relație cu bacteriile, alături de care trăim o simbioză asumată. Numărul bacteriilor ”bune” din organismul nostru trebuie să depășească pe cel al bacteriilor ”rele”, pentru a asigura această simbioză. ”Chiar în acest moment organismul vă este colonizat de o sumedenie de microorganisme – de circa 10 ori mai multe decât propriile dumneavoastră celule (din fericire, acestea sunt mult mai mari, așa că microbii nu cântăresc de zece ori  mai mult  decât noi!).”   –NIH Human Microbiome Project Defines Normal Bacterial Makeup of the body, U.S. National Library of Medicine, 2015.

Aceste întreg sistem complex care trăiește în interiorul nostru, împreună cu amprenta sa genetică, care poate fi considerat un organ în sine, poartă denumirea de MICROBIOM.

Ce poate influența microbiomul? Nici mai mult, nici mai puțin de:

• sistemul imunitar
• detoxifierea
• semnalizarea senzației de foame și de sațietate
• utilizarea carbohidraților și a grăsimilor
• întregul metabolism.

Dacă aceste mecanisme sunt perturbate, ce se poate întâmpla?

• alergii
• astm
• ADHD
• cancer
• diabet
• demență.

Este de necrezut, așa pare, cum flora noastră intestinală, bacteriile ce populează organismul ne influențează întreaga stare de spirit, metabolismul, imunitatea, libidoul, claritatea gândirii și percepția generală asupra vieții. Ce ne ajută direct în susținerea optimă a acestui organ, adică microbiomul nostru? Foarte simplu: hrana de zi cu zi!

Un studiu realizat de Institutul Național al Sănătății Mentale din 2014, în care s-au investit peste un milion de dolari spre cercetare, orientat  fiind pe legătura dintre microbiom și creier, ne vorbește despre toate aceste noi descoperiri. Legătura dintre cei doi este încă la început de cercetare. Și, pentru că hrana de zi cu zi infleunțează flora noastră intestinală, în următorul articol vă voi scrie care sunt alimentele probiotice, acelea care susțin și ajută mereu la păstrarea unui microbiom sănătos.

Atunci când microbiomul este sănătos și bine echilbrat, imunitatea noastră este bună și starea psihică echilibrată. Nu este de neglijat ”starea burților noastre”, iar aceasta nu presupune îmbuibarea ei, cât atenția asupra unei digestii facile, a unei stări confortabile. Știți vorba aceea:

”- Cum te simți?

– Exact așa cum îmi este și digestia!”

Nutriția viitorului va cuprinde ”studiul creierului din burtă” și felul în care nutrienții influențează activitatea genelor, cât și dezvoltarea microbiomului. Este un nou început pentru noi toți.

Articol scris și preluat de pe timisoreni.ro

The post De ce PROBIOTICE? appeared first on Lavinia Melania Bratu.

1. Aportul alimentar trebuie facut pe parcursul mai multor mese. 3 mese + 2 gustari, maxim!!! Stomacul este un organ ce trebuie sa stea gol, nu plin!!!
2. Dimineta, cand va treziti, aveti nevoie de hidratare, cu apa la temperatura camerei sau apa incalzita cu suc de lamaie, este o binefacere pentru sanatate!
3. In primele 2 ore de la trezire nu avem nevoie de nimic altceva decat de apa, ceaiuri din plante, sucuri din fructe si legume…toate hidrateaza organismul, format din ~70% apa…
4. Introduceti cat mai multe fibre in dieta zilnica: fructe, legume si seminte, tarate, faina integrala.
5. Fructele se consuma numai pe stomacul gol!!!
6. Invatati sa consumati fructele si legumele de sezon!!!
7. Masa de pranz sa aibe o salata mare de cruditati si doar o proportie de 30% sa fie mancare procesata, gatita.
8. Intre 16-20 avem puterea de a ingera  un fel de mancare procesata, doar unul!!!
9. Zilnic avem nevoie sa tinem cont de un raport: 60% hrana cruda, 40% hrana procesata.
10. Combinarea corecta a alimentelor este:

-salata si proteina;

-salata si amidonoase (cartof, mamaliga, grau, paine, orez, mazare, fasole verde);

-se pot combina amidonoasele intre ele;

-glucidele se consuma singure.

11. Dupa ora 19 nu se mai consuma nimic!!!

1. Nu se bea apa in timpul mesei, nici 1-2 ore dupa masa. Apa se bea pe parcursul intregi zile si este indicat un pahar mare, cu 20 minute inainte de masa.
2. Nu mancati niciodata repede, nu vă  grăbiți la masă!!!
3. Mancati legume si fructe crude pe tot parcursul anului. Pe parcursul unui regim sever, beti in fiecare zi cate o lingura sau doua de ulei de masline de buna calitate. Acesta stimuleaza capacitatea de aparare a organismului, iar vitamina E este cea mai importanta in lupta contra imbatranirii.
4. Mancati multe alimente bogate in vitamina A: rosii, morcov, spanac, salata, patrunjel verde, marar, adica legumele portocalii si cele de culoare verde inchis. Betacaroteul din ele reprezinta, alaturi de resveratrol, cei mai buni antioxidanti ce lupta cu noi spre o buna stare si functionare…cat mai mult timp!
5. Consumati cat mai multe produse ce contin vitamina C, aceasta sustine longevitatea trupurilor noastre.
6. Nu mancati niciodata cand sunteti suparat/a sau nervos/a. Nimic din alimetatie nu va fi procesat corespunzator, indiferent de natura alimentelor.
7. Invatati sa va bucurati de fiecare imbucatura si sa multumiti pentru cele alese. Este un semn de intelepciune, e un semn in evolutie sa poti a fi recunoscator!
8. Consumati cat mai multe crucifere: varza, conopida, broccoli.
9. Evitati depozitarea de grasime pe corpul vostru si evitati sedentarismul!!!
10. Alcatuiti-va o dieta saraca in grasimi de origine animala. Obisnuiti sa aveti macar 3 zile pe saptamana de dieta fara carne!!!
11. Reduceti din alimentatie produsele afumate, sarate, conservate, prajite, semipreparatele, mezelurile, zaharul, faina alba, sarea iodata… sunt toxice!!!
12. Evitati razele solare intre 10-17 si aveti atentie la cremele cu factori de protectie, sunt pline de substante cancerigene.
13. Evitati razele ultraviolete folosite in cosmetica, evitati solarul, avand in vedere ca exista tari in care atat solarele cat si cuptoarele cu microunde nu mai au voie sa fie comercializate si folosite, daunand grav sanatatii!
14. Reduceti consumul de alcool, mai mult de 200 ml de vin este daunator, mai mult de 80 ml de tarie este nociv.
15. Alegeti produse de cosmetica fara parabeni si alte substante cancerigene, toate se depoziteaza sub tegumentul vostru si un lucru facut spre frumuste poate sa ajunga devastatorul sanatatii.
16. Faceti miscare in fiecare zi, macar 20 de minute, va ventilati plamanii si faceti sa circule energia prin corp. Vă ajută să fiți veseli și frumoși!!!
17. Nici o terapie nu se compara cu un somn odihnitor, un somn bun…folositi-va de el!
18. Evitati stresul social, familial, creandu-va program optim de lucru si o viata familiala ordonata; evitati excesul  de orice fel in viata voastra si, nu uitati, orice fortare este, in timp, in defavoarea personala!
19. Invatati sa va ascultati corpul, el va v-a spune mereu despre nevoile si starile voastre…si nu uitati, voi sunteti primul vostru medic.
20. O viata disciplinata inseamna o viata evolutiva si constructiva. Avem nevoie de disciplina si de perseverenta in toate incercarile si obiectivele propuse, avem nevoie de disciplina.
21. Cuvintele ce le rostiti cautati sa fie impecabile, ele sunt o informaie ce pleaca dinspre voi, rezoneaza undeva in Univers si se intorc catre voi, mai devreme sau mai tarziu…astfel, fiti impecabili in tot ce rostiti!
22. Sunteti proprii creatori a vietii si ai realitatii voastre, prin puterea gandului si prin gestionarea intelegerilor si obiectivelor, prin liberul arbitru cu care am fost inzestrati!
23. Traiti in bucurie si faceti tot ce faceti cu aceasta bucurie. Asa se construieste viata, cu bucurie…

INSPIRAȚIE spre viață frumoasă, tuturor!

Articol scris si apărut pe timisoreni.ro

The post Reguli ”de pus pe frigider”… appeared first on Lavinia Melania Bratu.